Începutul „istoriei“ anului 2010 – oglindită pe micul ecran (4)

in Polemici, controverse

DIALOG CU GÎNDUL MEU (4)

În ţara lui „A FI“ sau „A NU FI“, priveşti cu mirare pe micile ecrane: este vorba despre o aniversare, în care, însuşi domnul preşedinte, cu-n zîmbet cuceritor, i-a dăruit doamnei ministru un buchet de flori, zîmbetul părînd a spune: „ţi-aş da toate florile din lume“.
Imposibil, însă, aşa că i-a dăruit un buget anual… de 4 miliarde de dolari.
În diverse emisiuni TV, invidioşii nu se sfiesc să rîdă: „Puicuţa scurmă-n visteria ţării, mai abitir ca toţi cocoşii“.
Doamna nu e vinovată, că-i „frumoasă şi deşteaptă“ (replica îi aparţine). Dar, e adevărat.
* * *
Pe o manea, PRIMUL domn dansa, cu foc, la aceeaşi aniversare.
Zîmbetul lui împietrit parcă spunea: „Priveşte-mă bine: EU sînt ziua ta de mîine“.
* * *
În ultima noapte din an pe micul ecran, Copilul Minune, Adrian, în Romeo şi Julieta, are rolul principal. Shakespeare se întoarce în mormînt, fiindcă Dan Negru l-a ponegrit.
* * *
Prigoană – junior, tînărul cu studii înalte în străinătate, vrea să scoată din ţară „criza mondială“. Sesam se va deschide şi pentru tine…!
* * *
Într-o casă, sărăcăcioasă, 6 copii stau la o masă plină cu bunătăţi de Crăciun primite din mila unor români. Cînd reporterul l-a întrebat pe unul dintre ei de cînd n-a mai mîncat cozonac, copilului i-a rămas cozonacu-n gît. I-a fost jenă să răspundă: NICIODATĂ! Şi mai e atîta timp pînă la viitorul Crăciun! Copilul se credea vinovat că este sărac. Nu ştia că adevăraţii vinovaţi se lăfăiesc în Palat.
* * *
Imagini de pe stradă:
– Zăpada murdară, adunată grămadă. Drum poleit cu gheaţă, nu cu argint.
– Cîini vagabonzi, cu botul pe labe, visează, dormind în stradă, un os.
– Rufe, ce par mai degrabă zdrenţe, puse la uscat. Balcoanelor, urîtelor, nu vă latră cîinii?
– Pe stradă, zeci de cratere, nesemnalizate. Maşinile cad cu botu-n jos, cu spatele-n sus. Bieţii şoferi, ce-or fi de vină ei?
* * *
– La capătul unui bulevard, care arată vai şi amar, îţi „sare-n ochi“ o casă sărăcăcioasă, un fel de bordei, acoperită cu stuf. Pe acoperişul ei flutură, de zor, un tricolor care pare să strige „eu vă reprezint în lume. Deşi sărac, mi-am cumpărat un steag“.
* * *
O farsă:
Sună un telefon. Alo, aici Romtelecom. Aţi cîştigat o excursie în ABSURDISTAN. Plecarea peste două zile cu limbricul Mircea. Se aude un chiot de bucurie.
Domnişoara care a răspuns la telefon are 18 ani. Cere amănunte privind excursia. E atît de incultă, că nu-şi dă seama de farsă!
Ce-o fi învăţat la şcoală?
* * *
Încă un telefon:
– Alo, doamna directoare de la grădiniţa X?
– Da.
– Sîntem Teatrul Masca lui Zero. Vrem să venim la dvs. cu spectacolul Şatra cu trei iezi.
– Vă mulţumesc, cînd veniţi?
– Cînd Şatra va deveni CAPRĂ, iar Teatrul MASCA nu va avea nici un zero.

(va urma)

LILIANA TETELEA

COMENTARII DE LA CITITORI