Începutul „istoriei“ anului 2010 – oglindită pe micul ecran (6)

in Polemici, controverse

DIALOG CU GÎNDUL MEU (6)
Domnul Mircea Geoană în suflet a adunat un car de amar şi doar un păhărel de nectar. Cu demnitate, amarul l-a dat deoparte, pentru partid solicitînd unitate, aşteptînd, cu răbdare, alte alegeri electorale. Domnia-sa este diplomat, atît la propriu, cît şi la figurat.
* * *
La Congresul P.S.D., 3 vrăjitoare, au pus o pată de culoare. Cu lumînări aprinse-n braţe, pentru a stinge „flacăra violet“, care, discret, ar aduce nenorociri în partid.
De neimaginat.
„Şi atunci, mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le înec în mare,
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
Într-o dragoste mare“. (Nichita Stănescu, „Emoţie de toamnă“)
* * *
VICTOR-ie
PONTA-t

Nou preşedinte în Partidul Social Democrat, un pas înainte ca viitor preşedinte de ţară. „El e primăvara, aşternînd în toată ţara roşii trandafiri cu petale şi cu spini pentru Partidul Democrat, a cărui lozincă e: «Dezbină şi domină»”.
* * *
Aflînd că şeful Statului este bolnav, vrăjitoarele au purces la Palat, cu rochii înflorates cu lumînări colorate, tarot, bobi; ele descîntau, mestecînd mereu, cu lingura de lemn, într-un castron, gesticulînd şi bolborosind în limba lor, împotriva vrăjilor, pentru ca microbii din „carnea vie“ să fugă „ca dracul de tămîie“. Democraţia ne-a coborît atît de jos, încît comentariile sînt de prisos.
* * *
Zece paşi spre dictatură, doar un pas pînă-n colaps. Iată Istoria la pas spre democraţie, în culoare portocalie. Ţinutul secuiesc se crede: Roşu-Alb-Verde. Istoria, din păcate, se repetă.
* * *
Trăind aproape o jumătate de secol în „întunericul“ din comunism, iar „lumina“ capitalismului fiind „orbitoare“, mi-am pus ochelarii de soare. Dau sfat:
„Cine stăpîneşte o ţară,
slugă să fie la Soare“.
(Nichita Stănescu, „În trecerea anilor“)
Am urmărit cîteva emisiuni ale unui post TV – o întoarcere în timp – făcînd o comparaţie între trecut şi prezent, cu tot ce-a fost mai semnificativ (realizări, lipsuri, evenimente istorice, muzică etc.)
Pentru 3 ore, revenind la anii tinereţii, a fost o adevărată relaxare, după emisiunile zilnice, chiar înfricoşătoare (criză, prostituţie, crime, tăieri de salarii şi pensii etc.).
La sfîrşitul fiecărei emisiuni, prezentatorul spunea: am să vă citesc ceva care o să vă emoţioneze:
– Noi, cei care…în acei ani, am stat la cozi pentru carne;
– Noi, cei care…în loc de cafea, beam nechezol;
– Noi, cei care…mîncam salam cu soia;
– Noi, cei care… nu aveam căldură în calorifere;
– Noi, cei care… îl ovaţionam pe TOVARĂŞUL;
– Noi, cei care… făceam muncă voluntară;
– Noi. cei care… am ascultat „Europa Liberă“, cu speranţa că vor veni americanii…
Au venit… şi cu ce ne-am pricopsit?
Cu un zîmbet cuceritor, prezentatorul a pus punct. Mi-aş permite să continu, ca să arăt ce a omis domnia-sa:
– Noi, cei care… aveam un loc de muncă-n ţară;
– Noi, cei care… nu eram şomeri;
– Noi, cei care… primeam locuinţe, la cheie, fără să ne coste ceva;
– Noi, cei care… aveam învăţămîntul, medicamentele şi spitalizarea gratuite;
– Noi, cei care… mergeam la munte şi la mare;
– Noi, cei care… am „înzestrat“ ţara cu fabrici şi uzine, cartiere de locuinţe, cu Transfăgărăşanul… şi lista este foarte lungă…
Acum, în ţară, totul este o EROARE. Dă-ne Doamne, RĂBDARE!
(va urma)
LILIANA TETELEA

COMENTARII DE LA CITITORI