Închinare

in Poeme

(lui Nichita Stănescu)

Cum verdele ierbii cosite te nărui

ţi se-mpuţinează şi mîna scriind

trăieşti printre noi pedepsit întru limba

acestei suflări cu coperte de argint

 

Iubeşti şi te bucuri, urăşti deopotrivă

respiri cu nesaţ, te surprinzi respirînd

se-ntîmplă cu tine-o beţie cu îngeri

tu eşti întîmplarea şi legea, pe rînd

 

În numele tău împînzi-voi pămîntul

şi-acantele inimii mele cu spini

odihnă să nu am, tot astfel cum n-are

nici crucea neliniştii tale, amin!

 

Corneliu Vadim Tudor

COMENTARII DE LA CITITORI