Inconştienţa şi inconştiinţa unui preşedinte

in Editorial

Motto: „Politicianul se gîndeşte la următoarele alegeri, omul de stat la următoarele generaţii”.

Otto von Bismarck

Iohannis a zis, cinic, „Bună dimineaţa!”. Apoi a dat foc casei: „Am luat o decizie importantă şi vreau să vă comunic acum, în această dimineaţă frumoasă: sînt ferm hotărît să candidez pentru un nou mandat de preşedinte al României”. De fapt, nu exista nici un motiv pentru a presupune contrariul. Klaus Iohannis a dovedit că are toate calităţile unui politician cîştigător: abilitate, tupeu, persuasiune, oportunism, ipocrizie, ambiţie şi arivism, spontaneitate şi capacitate de improvizaţie. Lipsesc dintre aceste calităţi patriotismul, cultura, onestitatea, credinţa, umanismul, talentul, conştiinţa?… Nu, nu lipsesc, pentru că acestea din urmă nu sînt calităţile unui politician cîştigător din ziua de azi, ci al unuia care are toate şansele să piardă. Americanii, inventatorii „vieţii ca o competiţie”, ar spune că sînt caracterstice pentru un „looser”. În stilul de viaţă (politică şi nu numai) impus de „lumea civilizată” important este să cîştigi, nu contează cum. Competiţia nu e una sportivă, cinstită, din paradigma „fair play”; nici un mare partid nu face asta, nici un candidat de prim rang. Lumea nu-l acceptă!

Să ne amintim şi să ne ruşinăm că ultimul candidat important, care a avut calităţile „vetuste” de care aminteam, Corneliu Vadim Tudor, a murit marginalizat politic, asta după ce în culmea gloriei o majoritate a electoratului s-a coalizat contra lui pentru că, vezi Doamne, Vadim era „nebun”.

Da, era nebun să creadă că românii vor în fruntea lor un Român patriot, cult, cinstit, un exponent al demnităţii şi conştiinţei naţionale – şi că „lumea civilizată” va susţine aşa ceva. Nu, românii şi stăpînii străini l-au dorit pe Iliescu, pe Băsescu, pe Ponta şi Cioloş, iar în final pe un neamţ, Iohannis. Da, Iohannis a fost ales prima dată de Crin Antonescu şi Ponta să le fie fanion anti-Băsescu pentru că era… neamţ! Iar apoi românii l-au ales pentru că e… neamţ! Au renunţat românii la a crede în ei? Da, şi nu e prima dată – în afara regilor germani, toţi conducătorii românilor, de la marii voievozi şi pînă la Ceauşescu, sînt trecuţi prin noroiul micimii „adevărului istoric”, de fapt, o cireadă de dovezi de răutate şi prostie, de concluzii semidocte. Dar asta e altă problemă. De fapt, Iohannis nu e neamţ, în paradigma prusacă. Nu e Bismarck, nu e Friedrich cel Mare, cu atît mai puţin e genialul bavarez Ludwig. Nu, el e urmaşul unor meşteşugari, modeşti, tîrgoveţi de mahala de provincie, care şi-a dat seama că poate profita şi scoate un cîştig mai bun din marfa de pe tarabă. Marfa era el, profesoraşul care s-a costumat cu banii nevestii, dar care a văzut că doi metri şi privirea de sus, vorba lentă, zîmbetul all inclusive şi mai ales originea germană cresc preţul uluitor! Taraba a fost întîi grupusculul politic german, apoi Sibiul, apoi PNL şi, în fine, România! Uluitor, nu?! Pas cu pas, am zice, dacă Iohannis nu am şti că a fost şi împins „pe culoar”, de la un moment dat încolo. Intervenţia externă care a creat contextul a avut un rol major; Iohannis a venit pe un culoar de pe care valorile fuseseră eliminate total, rămînînd faţă în faţă cu cvasi-imberbul tupeist Ponta.

Acum, Iohannis şi-a anunţat candidatura imediat după condamnarea lui Dragnea şi după ce PSD a făcut zid în jurul şefului lor. Dar şi după ce mişcări de stradă din ce în ce mai ameninţătoare şi haotic negativiste se fac anunţate. Or, aceste mişcări aveau nevoie de un impuls. De o geacă roşie. Geaca roşie este chiar candidatura lui Iohannis, cea anunţată în aceste zile. Repet – avea vreun rost electoral să anunţe acum asta? Nu, evident! Sîntem prea departe de alegeri, iar candidatura lui era un fapt cert, oricum. Nu, Iohannis, de capul lui sau împins de alţii, face un gest lipsit de conştienţă şi de conştiinţă: PROVOACĂ! Provoacă stînga, dreapta, anarho-protestatari şi masse manipulabile. Recent, am publicat un studiu pe baza observaţiilor unor analişti: ne aşteaptă după colţ… Kiev-ul! Iar vizita urmaşului lui Nuland, americanul care cita, nu întîmplător, din simbolul ardelean Maniu, vizita asta, subliniez, nu a fost un sprijin pentru unitate şi normalitate, aşa cum greşit transmit unii comentatori. Cum altfel se explică reluarea în forţă – cu accente de violenţă – a protestelor, radicalizarea din politică, din societate, în general. Sigur, nu voi pune şi condamnarea lui Dragnea pe seama vizitei lui Wess Mitchell, nici nu e nevoie. „Război total pe scena politică”, titrează presa, acum, la cîteva zile de la eveniment, iar eu întreb – unde şi cînd au adus americanii pacea? Iar gestul lui Iohannis mai anunţă deschiderea unei alte „baze militare” – Kövesi. Cu alte cuvinte, după ce va mai perpeli şi incita societatea cu „cititul cel lung” (aşa ar trebui să rămînă în istorie incidentul!), Iohannis va lua o decizie la fel de „incitantă” în cazul şefei DNA. Adică fie NU o va revoca, fie o va numi consilier la Preşedinţie. Adică, va deschide o altă „bază militară” lîngă el, care va trage rachete una după alta în cealaltă parte a politicii şi societăţii. Ce va însemna asta – evident, o radicalizare excesivă a societăţii, o stare de conflict cu potenţial exploziv imens. Foloseşte „războiul total” unei alternative reale politice? Care, cea cu trîntit pe jos în Parlament, insultat şi lovit parlamentari sau cea cu plîngeri penale pe „trădare naţională” şi sărit în sus în piaţă, la comanda mulţimii? „Războiul total” foloseşte celor cu finanţări obscure, care abia aşteaptă să-şi facă treaba, să acuze în dreapta şi stînga, să arunce mai departe cu pietre în idei „comuniste” sau în „propaganda rusă” – adică în tot ce înseamnă normalitate, susţinerea tradiţiilor, a relaţiei bune cu toate statele, nu pe bază de „pericole”, „terorism” şi „război informaţional”. Ah, sigur, „războiul total” foloseşte şi unora alde Sabin Gherman, care abia aşteaptă că acuze „Miticii” şi Bucureştiul – şi să continue, „pas cu pas”, campania lui pentru „autonomie”, deocamdată „fiscală”, chipurile. În fine, Iohannis este inconştient şi lipsit de conştiinţă pentru că mediul actual e mai propice scandalului decît oricînd; românii, indiferent de opţiuni, preocupări şi activitate, se hrănesc cu scandal! Or, Iohannis aruncă gaz peste casa în flăcări. Asta face Iohannis, pe care îl acuz, deschis, de inconştienţă şi inconştiinţă. Şi, din păcate, nu doar pe el. El doar a zis „Bună dimineaţa”. Dar sînt destui care pot spune „Noapte bună”, cu tot atîta inconştienţă şi inconştiinţă.

DRAGOŞ DUMITRIU

 

În an centenar, vindem ce a mai rămas din ţară!

COMENTARII DE LA CITITORI