Influenţe demonice (5)

in Lecturi la lumina ceaiului

La el veneau să înveţe studenţi din întreaga lume şi începuse să fie numit „maestrul naţiunilor“. Giuseppe Tartini nu este unicul caz de interpret uluitor, capabil de a lua minţile auditorilor pe care-i transporta într-o altă lume. Mult mai cunoscut masselor largi este Niccolo Paganini, violonistul fără de pereche. Se poate vorbi în Europa de o adevărată invazie de lucrări dedicate Diavolului şi pactului cu forţe ale întunericului. Se descriu în amănunt diversele modalităţi prin care se încheie acest pact, mergînd pînă la a menţiona chiar şi culoarea cernelii folosite. Un lucru este, însă, comun în toate aceste lucrări de demonologie. Cei care semnează contractul obţin, pe o anumită perioadă de timp, tot ceea ce îşi doresc, preţul fiind unul singur: sufletul lor. Ei urmează să aibă totul, dar îşi pierd liniştea pentru restul vieţii. Măiestria ieşită din comun cu care Niccolo Paganini mînuia arcuşul i-a vrăjit într-o asemenea măsură pe toţi contemporanii săi iubitori de muzică, încît s-a vorbit, şi se mai vorbeşte şi astăzi, despre o posibilă posedare demonică. Bineînţeles că nimeni nu a putut dovedi că măiestria sa ar fi putut avea vreo altă explicaţie decît formidabilul său talent. S-a vorbit doar despre sfîrşitul său tragic, dar acest aspect nu poate fi luat în considerare, întrucît foarte mulţi compozitori şi interpreţi de mare talent s-au stins în sărăcie, notabil fiind cazul lui Wolfgang Amadeus Mozart. Dar, să vedem cum a sfîrşit Paganini. În anul 1836, el înfiinţează un cazinou la Paris. Contrar calculelor care fuseseră făcute, afacerea eşuează, lăsîndu-l sărac lipit pămîntului. Pentru a putea supravieţui, este nevoit să-şi vîndă lucrurile personale, inclusiv instrumentele muzicale. Pleacă apoi la Marsilia, dar starea sănătăţii începe să se deterioreze. Situaţia devine atît de gravă, încît se trimite după un preot pentru a-l asista în ultimele clipe. Paganini refuză să accepte că s-ar afla în pragul morţii şi nu vrea să se spovedească. Moare, însă, după o săptămînă, înainte ca un preot să fi putut ajunge la el. Clericii vremii au văzut în asta o dovadă limpede a faptului că Paganini încheiase un pact cu Necuratul. Prin urmare, îi este refuzată oficierea slujbei de înmormîntare. După patru ani, se aprobă aducerea trupului său neînsufleţit la Genova.

(va urma)
Margareta Chetreanu

COMENTARII DE LA CITITORI