Influenţe demonice (6)

in Lecturi la lumina ceaiului

Înmormîntarea se va face abia în anul 1893, iar înhumarea sa definitivă va avea loc abia în anul 1896, într-un cimitir din Parma. Numeroase poveşti privind încheierea unui contract cu Prinţul Întunericului s-au ţesut în jurul unor cîntăreţi de blues. Cel mai vizat a fost Robert Johson. El visa de mic copil să devină un mare cîntăreţ de blues. Legenda spune că şi-a luat chitara şi s-a dus la o răscruce de drumuri, unde s-a întîlnit cu Diavolul, care i-a luat chitara, a acordat-o şi a cîntat la ea cîteva melodii, ceea ce ar fi avut efectul unui pact. Se spune că, de-atunci, Robert ar fi dobîndit o extraordinară capacitate de a compune muzică blues de calitate, preţul fiind, desigur, sufletul său. Este foarte posibil ca izvorul legendei să fi fost textul unora dintre cîntecele sale, în care era evocat pactul cu Diavolul, încheiat la o răscruce de drumuri. Este elocvent un pasaj al cîntecului Me and the Devil: «Devreme, în această dimineaţă, cînd ai bătut la uşa mea / Şi eu am spus Bună Satan, cred că e timpul să mergem /… / îmi puteţi îngropa trupul pe la marginea şoselei / Ca bătrînul meu spirit rău să poată lua un autobuz Greyhound şi să călătorească». Acestor versuri li s-a dat o dublă interpretare, în sensul că ele ar fi putut fi o aluzie la semnarea unui eventual pact cu Diavolul sau ca fiind referiri la papa Legba, o entitate venerată de către adepţi ai religiei haitiene woodoo. Papa Legba era considerat ca un fel de intermediar între spiritele Loa şi oameni. Robert Johnson nu este singurul cîntăreţ care aproape că recunoaşte semnarea unui pact cu o entitate a lumii nevăzute. Tommy Johnson nu se sfia nici el să afirme că ar fi semnat un astfel de pact la o răscruce de drumuri. Cel ce semnează Yami Kamui-Krueger susţine că, în urma unor cercetări recente, s-ar fi descoperit că membrii celebrei formaţii Beatles – care-i scosese din minţi pe adolescenţii şi tinerii secolului trecut şi care continuă şi astăzi să fascineze o largă categorie de iubitori de muzică – ar fi fost implicaţi în activităţi oculte. Prin anii 60, John Lennon îi mărturisea prietenului său Tony Sheridan: „Mi-am vândut sufletul Diavolului“. Neîndoielnic este doar faptul că John Lennon era măcinat de o ambiţie ieşită din comun. El dorea să devină mai celebru decît Elvis. Cert este că, înainte de concertul de la Town Hall Ball Room din Litherland, The Beatles fusese doar o formaţie mediocră, care nu înregistrase nici un succes de amploare. Este, într-adevăr, ciudat că, în timpul acelui concert, brusc, spectatorii s-au inflamat ca niciodată şi trupa, pînă atunci mediocră, a devenit celebră, declanşînd o nebunie cum nu se mai văzuse.
Există, însă, şi o altă interpretare a acestei bruşte celebrităţi. Se spune că anumite cercuri interesate în a obţine o cît mai mare răspîndire a consumului de droguri, s-ar fi implicat, cu marea lor forţă financiară, în a le face reclamă. În afară de asta, se pare că ei ar fi folosit texte ale unui poet satanist şi că, prin cîntecele lor, erau transmise mesaje subliminale care îndemnau tinerii spre consumul de droguri.

(va urma)
Margareta Chetreanu

COMENTARII DE LA CITITORI