Influenţe demonice (8)

in Lecturi la lumina ceaiului

Potrivit unei teorii, anumite entităţi aparţinînd lumii nevăzute au influenţat considerabil muzica. O mulţime de interpreţi sau compozitori ar fi încheiat un soi de pact cu Diavolul pentru a obţine recunoaşterea şi gloria. Cu toate acestea, există şi reversul. Numeroase legende relatează cazuri în care muzica, prin extraordinara fascinaţie pe care o exercită, poate avea o influenţă majoră asupra oamenilor şi chiar asupra unor forţe supranaturale. Se spune că, în unele ţări din America de Sud, ar exista vrăjitori care pot ucide oameni lovind toba într-un ritm anume. Se pare că ar exista o explicaţie ştiinţifică pentru acest procedeu prin care poţi omorî pe cineva fără să fi pedepsit. Ritmul interferează cu bătăile inimii şi poate provoca un stop cardiac. Procedeul nu este simplu, el presupunînd cunoaşterea ritmului care aduce moartea prin interacţiunea cu bătăile inimii. În plus, mai este necesară şi cunoaşterea secretului prin care toboşarul se poate apăra de moarte. Se spune că, în Japonia, ar exista un fluier tradiţional care ar avea puterea de a influenţa anumite entităţi supranaturale. Bineînţeles că nu oricine ştie să folosească în mod corect un astfel de fluier, ci doar un vrăjitor care cunoaşte acordurile speciale prin care aceste entităţi pot fi influenţate. În templele japoneze, preotesele luau parte la ceremonii în cadrul cărora cîntau şi dansau kagura, un dans ritualic sacru, pentru a-i cinsti pe zei sau pentru a le calma furia. Scriitorul englez Clive Barker susţine, în lucrările sale, că demonii cenobiţi (fiinţe extradimensionale) sînt invocaţi cu ajutorul unor cutiuţe muzicale. Astfel de cutiuţe au fost create de Philippe Lemarchand, un fabricant francez de jucării din Secolul al XVIII-lea. Acestea nu puteau fi deschise decît dacă se afla răspunsul la o anumită ghicitoare. În momentul în care puzzle-ul era rezolvat, din cutiuţă începe să se audă o melodie. Legenda spune că această melodie reprezintă o invocare adresată demonilor cenobiţi. Ei îşi fac astfel apariţia şi-i arată celui care i-a chemat realitatea Iadului. Muzica a fost creată de oameni pentru încîntarea lor, pentru a-i scoate din plictiseala cotidiană, pentru a le mîngîia sufletele şi pentru a le da posibilitatea de a realiza o armonie între sunet şi mişcare, armonie benefică pentru sănătatea şi echilibrul lor psihic. De aceea, poate,
s-au ţesut atîtea mituri în jurul muzicii. Este greu de spus care ar putea fi limita între adevăr şi legendă. Toate aceste poveşti par incredibile, dar nu trebuie să uităm că, vorba oamenilor din popor, nu iese fum fără foc. În ceea ce priveşte mult invocatul pact cu Diavolul, semnat de oameni mult prea legaţi de ceea ce le poate oferi existenţa în dimensiunea terestră, capabili să sacrifice şi să facă orice pentru a obţine bani şi putere, putem spune că ar putea reprezenta o realitate, nu neapărat în sensul că aceştia s-ar duce la răscruce de drumuri pentru a semna un contract cu sînge sau cu cerneală. Nu este nevoie să semnezi nimic pentru a trece de partea întunecată. În momentul în care un om încetează să mai asculte glasul raţiunii şi se lasă invadat de ură, invidie, duşmănie, răutate, lăcomie fără margini, este ca şi cum ar semna un pact cu Necuratul, căruia îi dăruieşte sufletul în schimbul unor bunuri lumeşti.

Sfîrşit
Margareta Chetreanu

COMENTARII DE LA CITITORI