„Îngerul scăpat din Iad“, o punte între inimile românilor

in Lecturi la lumina ceaiului

Prin iunie 2015, Ioan Rus, ministrul de atunci al Transporturilor, declara pentru un post de televiziune despre cei plecaţi în afară: „…au poate 1.500 de euro salariu, de banii ăştia copiii se fac golani acasă şi nevestele curve”. O declaraţie gravă, o afirmaţie dură, în totală neconcordanţă cu realitatea.

După 1 iunie 2007, românii au plecat spre Vest, aşa cum, cu sute de ani în urmă, America a fost cucerită de europeni. Ei, românii, au ales calea pribegiei, avînd convingerea că aici, acasă, nu mai este nimic de făcut, politicienii avînd grijă să ucidă din faşă orice speranţă de mai bine pentru mulţi, foarte mulţi români.

Pe măsură ce ei au plecat, pe măsură ce numărul celor care acum muncesc în alte ţări a crescut, fie că sînt în Vest, Orientul Mijlociu, sau dincolo de ocean, falia care s-a format între ei şi cei rămaşi acasă s-a căscat din ce în ce mai mult.

Declaraţiile ministrului de atunci au fost şi sînt doar vîrful aisbergului. La nivelul maselor, al conştiinţei sociale, de la an la an, s-a adîncit prăpastia care îi desparte pe cei din ţară de cei plecaţi departe. Ironiile şi batjocura sînt destul de des întîlnite în comentariile celor care au ales să rămînă, la adresa celor plecaţi „la cules de căpşuni în Spania”, a „căpşunarilor”, fie că sînt la nivelul străzii, dar şi al mass-media. Această atitudine ironică la adresa celor care acolo, departe, au ales să-şi facă o viaţă mai frumoasă vine din partea celor care nu au curajul să plece sau sînt prea bătrîni ori prea tineri, dar şi din partea celor care reprezintă polul politic-administrativ al acestei ţări. Pe de altă parte, cei plecaţi sînt furioşi pe sistem, sînt furioşi pe ţară, sînt furioşi pentru că, pentru mulţi dintre ei, dorul de meleagurile natale este aprig, un foc aprins la trecerea graniţei şi foarte greu de stins. Există un mod oarecum de înţeles pentru ambele părţi, pe de o parte, cei rămaşi acasă sînt frustraţi că nu au curajul sau nu au cum să plece, iar cei din afară nu au cum să revină, nu au cum să renunţe acum, avînd în vedere faptul că în ţară nu-i aşteaptă nimic bun.

În prezent, toată Europa se confruntă cu un aflux puternic de emigranţi. Fie că sînt români, bulgari, moldoveni sau sirieni, fie că sînt afgani sau turci deopotrivă, toţi au lăsat ceva în urmă, toţi au plecat spre o viaţă mai bună. Ce este însă în sufletele celor care au emigrat, dar şi al celor care au rămas, nu putem ştii, dar putem intui.

Prin romanul „Îngerul scăpat din Iad“ putem înţelege ce înseamnă, de fapt, plecarea pe alte meleaguri pentru o viaţă mai bună, putem simţi pînă la extrem durerea sufletească a celor rămaşi acasă, dar, în special, a celui plecat mult prea devreme de lîngă părinţi. Citind acest roman, orice român rămas acasă poate să înţeleagă trăirile intense, teama, lupta permanentă cu viaţa a celor plecaţi, şi poate, în acest mod, va renunţa la ironizarea lor şi-i va privi cu respectul cuvenit. Pe de altă parte, pentru cei plecaţi afară, pentru cei care acum muncesc dincolo de graniţele ţării, cartea poate să fie o oglindă a vieţii lor, în mod absolut identică atunci cînd o vor privi la nivelul sentimentelor amestecate pe care ei înşişi le-au trăit sau încă le trăiesc.

„Îngerul scăpat din iad“ reflectă, în egală măsură, atît drama celor plecaţi afară, cît şi lacrimile celor care-i aşteaptă acasă. Nu există un mod mai realist şi mai autentic de prezentare şi de aruncare a unor punţi peste prăpastia dintre diaspora şi cei rămaşi în ţară, decît cea de a prezenta adevărul, adevărata luptă care se dă în inimile celor implicaţi.

Românii trebuie să redevină uniţi, aşa cum au fost de-a lungul secolelor, trebuie să înţeleagă că oriunde s-ar găsi în lumea asta, ei reprezintă totuşi o naţiune, o ţară, un neam. Şi indiferent că acum România traversează un deşert, pe o perioadă de nesiguranţă, din cauza unor politicieni tîmpiţi, noi, românii, trebuie, independent de ei, să fim ceea ce ne-am dorit dintotdeauna: o naţiune!

N.P.

 

Eveniment editorial: Îngerul scăpat din iad

COMENTARII DE LA CITITORI