Ingineriile financiare ale universităţilor

in Polemici, controverse

România are o Strategie Naţională de Dezvoltare, care, printre altele, identifică anumite domenii strategice în care statul ar trebui să investească. Această investiţie se referă inclusiv la bugetarea studiilor universitare, însă legislaţia este atît de proastă, încît strategia nu poate fi aplicată în nici un fel, din cauza autonomiei universităţilor. Curtea de Conturi a dat publicităţii un raport din care reiese că unele instituţii de învăţămînt superior sînt adevărate fabrici de şomeri, dar cifrele analizate contabil nu au legătură cu realitatea din spatele acestei probleme.
Universităţile primesc bani în funcţie de numărul de studenţi pe care reuşesc să-i adune în fiecare an, pentru că finanţarea se face per capita. Finanţarea este acum de 2.400 de lei pe an pentru un student care primeşte un coeficient de finanţare 1, în domeniile socio-umane. „În inginerie, coeficientul de finanţare este 1,75, ceea ce înseamnă că, dacă ne raportăm la 2.400 de lei pentru un student la Filologie, în acelaşi an, pentru un student de la inginerie finanţarea va fi de 2.400 x 1,75. Se merge pe ideea că în inginerie este nevoie de laboratoare, de consumabile, de substanţe, care necesită costuri suplimentare”, spune Sorin Cîmpeanu, fostul ministru al Educaţiei.
După bunul plac
Cele 62.000 de locuri bugetate anul acesta se distribuie universităţilor pauşal. Astfel, o universitate care are toate domeniile de studiu preferă, dacă primeşte 1.000 de locuri, să le distribuie pe cele mai multe către cele mai scumpe specializări, ca să încaseze mai mulţi bani, pentru că se confruntă cu dificultăţi financiare. Întîmplător, se suprapune oferta cu cererea, în multe dintre cazuri. Dar, dacă Guvernul suplimentează cifra de locuri bugetate, cum s-a întîmplat în 2015, Ministerul Educaţiei nu le poate impune universităţilor să distribuie acele locuri pentru domeniile strategice de dezvoltare a României, deşi există o Strategie Naţională de Dezvoltare. Legea prevede autonomia universităţilor, iar rectorii fac, practic, ce vor, nu ce spune Strategia Naţională de Dezvoltare. „Am încercat, cînd am fost ministru, să-i conving pe rectori să distribuie locurile suplimentare pentru Informatică, dar nu am putut decît să le transmit colegilor rectori că îmi exprim încrederea că vor lua în considerare domeniile de interes definite în Strategia Naţională, care defineşte domeniile prioritare. Cîţiva colegi au acceptat, alţii nu au sesizat diferenţa între un ordin de ministru imperativ şi o adresă, dar au făcut ceea ce le-am indicat. În schimb, au fost alţii care au distribuit în continuare acolo unde au crezut de cuviinţă”, mai spune fostul ministru.
Cum ajung fabrici de şomeri
Dacă în domeniile socio-umane, finanţate cu valoarea minimă (coeficient 1, egal cu 2.400 de lei/an/student), cerera este foarte mare, rectorul poate fi tentat să dea doar 10-20% dintre locuri cu finanţare de la buget, şi nu 80%, procent care i-ar putea ajuta pe cei care vor să facă studii. Principiul este simplu: dacă universitatea ştie că oricum există interes pentru aceste domenii, înseamnă că oricum vor veni studenţi, iar cei care nu vor intra pe locurile bugetate vor fi dispuşi să plătească şi astfel cîştigă mai mult universitatea. Celelalte locuri se direcţionează către programele de studii care nu au căutare. La aceste facultăţi nu se dă examen de admitere, iar astfel sînt încurajaţi să se înscrie exact cei care nu au şanse la alte instituţii de învăţămînt superior, iar astfel universitatea din nou iese în cîştig, pentru că încasează banii de la buget pentru respectivele locuri. Aşa se explică şi cum s-a ajuns la sute de locuri bugetate care nu au fost ocupate, în ultimii trei ani, la mai multe universităţi din ţară. În această privinţă, Curtea de Conturi a sesizat corect o problemă a universităţilor şi a recomandat, în raportul dat publicităţii săptămîna trecută, să fie reintroduse examenele de admitere, pentru a diminua numărul absolvenţilor care nu au şanse la angajare după absolvire, numai că abordarea specialiştilor Curţii este greşită din punct de vedere al principiilor pe care s-a bazat cercetarea, între anii 2011-2015. Ideea finanţării pe granturi nu este greşită, ci chiar binevenită, însă evaluarea pe care specialiştii au făcut-o strict din punct de vedere al cifrelor este eronată, pentru că s-a luat în considerare doar numărul absolvenţilor care se angajează pe domeniile pentru care s-au pregătit.
Un raport internaţional (OECD) arată o corelaţie între creşterea PIB şi numărul de absolvenţi de studii superioare, iar la nivelul Uniunii Europene există un studiu recent care arată că un absolvent de studii superioare cîştigă, în medie, cu 50% mai mult decît un angajat fără studii universitare, indiferent de domeniul în care s-a pregătit. Asta înseamnă că angajaţii plătesc taxe mai mari, de unde rezultă creşterea economică, în nici un caz ineficienţa facultăţilor din România.
În medicină, finanţarea este de 2,25 de puncte, dar sînt mai puţine locuri finanţate pentru fiecare universitate. Cel mai mare coeficient este în Cinematografie, aproape 7, dar numărul de locuri bugetate este mult mai mic”, explică Sorin Cîmpeanu, fost ministru al Educaţiei. ARACIS recomandă o cifră maximă de şcolarizare, în funcţie de resursa umană disponibilă şi infrastructura, apoi, Guvernul României decide cifra de şcolarizare

Diana Scarlat

COMENTARII DE LA CITITORI