Insomnie

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Cît o fi ceasul? Întuneric. Două, două trecute… ghici!

Iar n-o s-adorm pesemne. Noaptea trece.

Păstorul mînă turma pleznind cumplit din bici

Şi intră pe fereastră o adiere rece.

Pe geamul dinspre curte.

Sînt singur oare? Nu!

Nu, nu sînt singur. Tu,

Cu vălul străveziu şi alb, ştiu bine,

Eşti lîngă mine.

BORIS PASTERNAK (1953)

COMENTARII DE LA CITITORI