Insula (1)

in Mica enciclopedie

Aurul din insulă

Una dintre cele mai mari tentaţii la care forţele malefice au supus dintotdeauna fiinţa umană a fost îmbogăţirea rapidă, cu efort minim. Visul de a obţine o mare sumă de bani, care să-i scutească de trudnica şi plictisitoarea muncă de zi cu zi, i-a făcut pe mulţi să-şi piardă minţile. Chiar dacă au existat şi cîţiva norocoşi printre căutătorii de comori, majoritatea s-au ales doar cu mîinile bătătorite, şi cu puternice sentimente de frustare şi dezamăgire. Nu puţine au fost  cazurile în care căutătorii de comori nu numai că au eşuat în efortul lor de a găsi grămezi de aur sau de pietre preţioase, dar au şi pierdut tot ceea ce agonisiseră de-a lungul unor ani lungi de căutări. Este posibil ca astfel de dezamăgiri să fi fost izvorul legendelor  referitoare la duhuri care păzesc comorile ascunse şi nu permit ca pămîntenii să se atingă de ele. Comoara din Insula Stejarilor a reprezentat mult timp o fascinaţie pentru foarte mulţi oameni care au sperat că vor putea găsi aurul îngropat acolo cu multă grijă şi cu extrem de multe precauţii. Astăzi, există detectoare electronice care atestă existenţa aurului ascuns sub pămînt. Datorită acestei tehnici, s-a dovedit că pe Insula Stejarilor se află, într-adevăr, o mare cantitate de aur, confirmare care i-a impulsionat pe foarte mulţi să investească enorme sume de bani pentru aducerea ei la suprafaţă. În ceea ce priveşte originea celebrei comori, există două teorii, ambele legate de curtea regală a Franţei Secolului al  XVIII-lea. Una dintre ele susţine că acolo s-ar găsi bijuteriile Coroanei franceze care, în momentul în care au fost îngropate, aparţineau nefericitului  rege Ludovic al XVI-lea. Se spunea că o anumită „lady” a fugit cu  acele bijuterii, profitînd de dezordinea creată de Revoluţie, cînd regele şi familia sa erau în mare primejdie şi nu se mai gîndeau decît la mijloacele prin care s-ar mai fi putut salva. Cea ce se ştie cu certitudine este că acea doamnă a ajuns la Louisburg, un fort francez aflat în partea de nord a Insulei Stejarilor. Însă nu există nici un document care să precizeze ce conţineau bagajele sale. Mai plauzibilă este cea de-a doua ipoteză, care îşi are originea în realitatea istorică de la mijlocul secolului al XVIII. În acea perioadă, Franţa încerca să impună Angliei propriile sale păreri despre Lumea Nouă. Guvenul francez decisese să transforme Fortul Louisburg  într-o puternică bază de operaţiuni. În acest scop, au fost trimişi acolo 10 milioane de dolari aur. Se ştie că aceşti bani au ajuns, într-adevăr, la destinaţie. De asemenea, se ştie că guvernatorul fortului a cheltuit doar o mică sumă pentru lucrările de fortificare, dar nu există nici un document care să ateste faptul că restul banilor ar fi fost restituit guvernului. Prin urmare, aceasta ar fi o comoară îngropată de un guvernator corupt, mînat de dorinţa de a-i trage pe  sfoară pe cei care îi acordaseră încredere. Din păcate, el n-a reuşit decît să îngroape o considerabilă comoară care, de-a lungul secolelor, a măcinat timpul, banii şi nervii  unor oameni dornici să se îmbogăţească.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI