Inteligenţa animalelor (3)

in Alte știri

 

 

Potrivit spuselor lui von Osten, a fost nevoie de aproximativ o lună pentru ca Isteţul să înveţe să numere pînă la patru. După ce a atins această performanţă – destul de neobişnuită pentru un cal, trebuie să recunoaştem – progresele au fost extrem de rapide. Antrenorul său – cuvîntul ar fi mai potrivit decît acela de dresor – a înlocuit obiectele prin cifre scrise pe o tablă, rezultatele fiind pe măsura aşteptării sale. Aşa cum era de aşteptat, zvonul despre acest armăsar inteligent s-a răspîndit cu repeziciune. Oamenii erau interesaţi şi foarte curioşi să afle dacă Kluge (isteţul nostru) era, într-adevăr, un animal minune sau, dimpotrivă, nu era altceva decît o înşelătorie elaborată. Psihologul E. Claparčde, de la Universitatea din Geneva, s-a deplasat în Germania, unde a petrecut mai multe săptămîni urmărind acest caz, căruia i-a dedicat un studiu. Iată un mic fragment din acest studiu, semnat de un ilustru învăţat: „Hans face mai mult decît nişte simple adunări; el ştia să citească; era, de asemenea, capabil să distingă sunetele muzicale armonice de cele disonante. Avea şi o memorie ieşită din comun: putea să exprime data fiecărei zile a săptămînii în curs. Pe scurt, a dovedit toate capacităţile intelectuale ale unui şcolar de 14 ani”. Profesorul Claparčde l-a supus pe armăsarul minune şi altor încercări mult mai dificile. El i-a cerut chiar să rezolve exerciţii de extragere a rădăcinii cubice, sarcină de care Hans s-a achitat cu succes. Se cuvine subliniat un fapt important: niciunul dintre asistenţi, în afară, bineînţeles, de psiholog, nu cunoştea răspunsurile. Claparčde a mai remarcat ceva deosebit de interesant. Cînd Hans bătea rapid din copită, răspunsul era, adesea, cel corect, dar cînd ezita, posibilitatea de a greşi era ceva mai mare. Concluzia sa a fost aceea că el răspundea mai corect atunci cînd o făcea intuitiv. După ce Claparčde şi-a făcut publice concluziile sale asupra inteligenţei armăsarului, Hans cel isteţ a devenit, brusc, celebru în întreaga Europă. Curioşii veneau de pretutindeni să vadă minunea: un animal inteligent, chiar mai inteligent decît mulţi dintre copiii noştri, pentru că nu toţi sînt atît de silitori şi conştiincioşi încît să poată extrage rădăcina pătrată sau cubică. Aşa cum era de aşteptat, detractorii nu au întîrziat să apară, în ciuda seriozităţii şi celebrităţii psihologului de la Universitatea din Geneva, care avusese curajul să ateste inteligenţa animalului – bineînţeles, nu înainte de a-l studia îndelung.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI