Inteligenţa animalelor (4)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Isteţul nostru armăsar, care a dovedit a-şi merita pe deplin porecla Kluge, a devenit – mai ales după concluziile favorabile ale studiului efectuat de cunoscutul psiholog Claparčde – ţinta unor atacuri extrem de violente din partea multor oameni de ştiinţă. Este adevărat că nu ducea lipsă de apărători, dar protestele celor care considerau că aşa-zisele performanţe ale Isteţului nu sînt decît nişte înşelătorii elaborate devin tot mai vehemente. Polemica a continuat pînă în anul 1904, cînd s-a constituit un comitet ştiinţific pentru a lămuri această problemă. Comitetul era format din specialişti în psihologie, fiziologie şi medicină, 1 director de circ, 2 ofiţeri de cavalerie şi 3 veterinari. Isteţul Hans a fost studiat de toţi aceştia timp de 5 săptămîni. După ce i-au studiat şi arborele genealogic, ei s-au retras, fiecare la locurile lor de muncă, pentru a delibera asupra subiectului aflat în cercetare. Aşa cum era de aşteptat, examinarea a fost finalizată printr-un amplu raport, în care erau menţionate, detaliat, toate experienţele la care asistaseră membrii comitetului. Se menţiona faptul că Hans răspunsese corect, prin lovituri ale copitei, la toate întrebările care-i fuseseră puse. Comenzile executate de armăsar, cu o extraordinară abilitate, indicau clar că el avea un nivel de inteligenţă mult superior celui deja recunoscut al cabalinelor. Din păcate, însă, membrii comitetului, deşi au prezentat realitatea cît se poate de corect, nu au avut curajul să meargă pînă la capăt, formulînd o concluzie tranşantă, prin care să admită, clar şi răspicat, că este posibil ca animalele să aibă un nivel superior de inteligenţă, cel puţin egal cu cel al oamenilor. Presa s-a dovedit a-i fi ostilă sărmanului Hans, prezentînd acest caz ca pe o înşelătorie, elaborată, este adevărat, dar nu mai puţin o înşelătorie. Aşa, toată munca membrilor comitetului s-a dus de rîpă. Nimeni nu a mai 1uat în seamă raportul lor şi s-a hotărît constituirea unui alt comitet, care să elucideze problema. Din acest comitet făcea parte şi Oskar Pfungst, şeful laboratorului de psihologie din Berlin. Toată lumea era la curent cu părerea, profund defavorabilă, pe care acest ilustru psiholog o avea cu privire la inteligenţa animalelor, în special a armăsarului Hans. În final, Isteţul a fost din nou exminat, întocmindu-se un al doilea raport, pe care puternica personalitate a acestui savant recunoscut şi-a pus solid amprenta.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI