Inteligenţa animalelor (6)

in Alte știri

 

 

Vehemenţa manifestată de Pfungst împotriva lui Hans şi a profesorului său, pe care, nici mai mult, nici mai puţin, îl acuzase de înşelătorie, a provocat o slăbire drastică a interesului iscat pînă atunci de isteţul armăsar. Din fericire, însă, tocmai acest dezinteres i-a fost favorabil lui Krall. El a avut, astfel, posibilitatea de a se ocupa în linişte de Hans şi de ceilalţi doi armăsari, pe care i-a achiziţionat în vederea instruirii lor. Maurice Maeterlinck a petrecut o lună întreagă alături de Krall şi de cei 2 armăsari. Iată ce declara el după această experienţă: „Krall îşi adoră elevii şi, în această atmosferă de afecţiune, a reuşit, într-o oarecare măsură, să-i umanizeze. Au dispărut deja acele mişcări bruşte de panică sălbatică, exprimînd ancestrala frică de oameni chiar şi la cele mai blînde şi mai dresate animale. El le vorbeşte tot timpul cu tandreţe, aşa cum vorbeşte tatăl cu copiii săi. Aveam ciudatul sentiment că ei ascultă şi înţeleg tot ce le spune. Cînd par a nu sesiza sensul explicaţiilor sau demonstraţiilor sale, el le reia de la început, analizînd şi parafrazînd de 10 ori la rînd, cu o răbdare demnă de o mamă”. Noii colegi ai lui Hans erau 2 armăsari arabi: Muhamed şi Zarif. Afecţiunea pe care le-a arătat-o noul lor stăpîn şi răbdarea cu care se străduia să-i instruiască a făcut ca progresele lor să fie mult mai rapide şi mai uimitoare decît cele ale lui Hans. La doar 2 săptămîni de la începerea lecţiilor, Muhamed rezolva deja probleme uşoare de aritmetică şi învăţase să distingă zecile de unităţi. Zecile erau marcate de copita stîngă, iar unităţile de cea dreaptă. Curios este faptul că el dobîndise şi abilitatea de a înţelege simbolurile, ştia deja ce înseamnă plus şi minus. La 18 zile de cînd Krall începuse a se ocupa de el, Muhamed atinsese performanţe uluitoare, atestate de Mauric Maeterlinck. Armăsarul era capabil să extragă rădăcina pătrată şi cubică, peste cîteva luni, putînd să comunice şi să citească prin intermediul unui alfabet neobişnuit, inventat de Krall. Acest alfabet părea foarte complicat, el fiind, de fapt, o variantă a codului Morse. Armăsarul marca linii şi puncte prin bătăi de picioare: unul pentru linii şi altul pentru puncte. Muhamed atinsese incredibila performanţă prin învăţarea acestui alfabet, folosindu-l cît se poate de corect. Era limpede că îl depăşise cu mult pe Hans şi că, indubitabil, nivelul său de inteligenţă îl depăşea considerabil pe cel al unor oameni. Cît despre Zarif, se poate spune că îl talona îndeaproape pe Muhamed, deşi nu atinsese toate performanţele acestuia, întrucît apetitul său pentru matematicile superioare era un pic diminuat în raport cu cel al colegului său. Perioada de instruire a inteligentului trio de armăsari a durat 6 luni. Interesul publicului faţă de problema ineligenţei animalelor renăscuse. Oamenii se îngrămădeau acum să-i vadă pe inteligenţii armăsari cum rezolvă probleme de matematică, inaccesibile pentru mulţi dintre copiii lor. Krall nu percepea nici un fel de taxă pentru vizitatori, pentru că nu dorea să se spună că scopul strădaniei sale de a instrui aceste animale s-ar fi datorat dorinţei de a cîştiga bani. Din fericire, dispunea de suficiente resurse băneşti pentru a face din plăcere astfel de experimente, destul de obositoare, din cauza cărora sănătatea sa avusese de suferit într-o oarecare măsură. Dorind să-şi extindă aria experienţelor, Krall a mai achiziţionat un ponei şi un elefănţel, dar eforturile sale de a le dezvălui tainele matematicii s-au dovedit a fi zadarnice. „Sînt drăgălaşe, obişnuia el să spună, dar rămîn nişte simple animale de agrement“.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI