Interviu cu Părintele profesor dr. Emil Nedelea Cărămizaru, Parohul Bisericii Sfîntul Gheorghe Nou – Kilometrul Zero al României

in Pagină creştină

Spovedania la preot, consultaţia la psiholog sau la psihiatru? De ce avem nevoie de alinarea unui duhovnic sau de tratament?

Multe întrebări îşi caută răspunsurile. Acum, cînd sîntem în perioada postului Crăciunului, e bine să ne facem o introspecţie. Părintele Emil Nedelea Cărămizaru, parohul Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, de la Kilometrul Zero al României, ni le oferă cu smerenie.

* EVZ: De ce creştinilor li se spune că li se iartă păcatele la sfîrşitul spovedaniei? Asta înseamnă că putem păcătui fără număr şi fără să plătim? De regulă, preotul îţi dă ca penitenţă să spui nişte rugăciuni şi să respecţi un anumit mod de viaţă…

* Preotul Emil Cărămizaru: Sfînta Taină a Spovedaniei nu a fost instituită de oameni, ci de Însuşi Fiul lui Dumnezeu, prin cuvintele: „Oricîte veţi lega pe pămînt, vor fi legate şi în cer, şi oricîte veţi dezlega pe pămînt, vor fi dezlegate şi în cer“. După Învierea Sa din morţi, cînd le spune apostolilor: „Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi, zicînd aceasta, a suflat asupra lor şi le-a spus: Luaţi Duh Sfînt, cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi!“. Cui a dat această putere de a ierta păcatele? UNOR OAMENI! Simpli pescari… Ei au lăsat acest har urmaşilor lor, episcopilor şi preoţilor. Dar cel care iartă păcatele este însuşi Mîntuitorul, prin lucrarea harică a preoţiei. Mărturisirea păcatelor trebuie să întrunească nişte elemente foarte importante: părere de rău, căinţă şi pocăinţă şi angajamentul duhovnicesc de nu mai repeta păcatele săvîrşite. Pregătirea pentru spovedanie mai are încă două aripi: postul şi rugăciunea. După spovedanie, penitentul primeşte un canon de îndreptare, un fel de medicament spiritual..

* R: Vi s-a întîmplat să spovediţi un infractor neprins care şi-a recunoscut vina? Cum aţi procedat şi cum s-a terminat? Comunicarea cu autorităţile ar însemna încălcarea tainei…

* Pr.: Secretul spovedaniei este prevăzut foarte clar în canoanele şi regulamentele bisericeşti. Duhovnicul care încalcă aceste norme este depus, definitiv, din treapta preoţiei.

Patrafirul preotului şi

canapeaua psihologului

* R: De ce să ne confesăm unui necunoscut, fie el în sutană, preot sau călugăr, pentru problemele noastre? Nu ar fi mai bine să apelăm la un bun prieten, la un psiholog sau psihiatru?

* Pr.: Preotul duhovnic nu este un necunoscut, el este cel mai cunoscut şi mai apropiat dintre oameni, pentru că relaţia dintre duhovnic şi fiul duhovnicesc nu se limitează strict numai la momentul propriu-zis al mărturisirii, ci continuă prin participarea la viaţa bisericii, sfătuindu- i şi învăţîndu-i, culminînd prin primirea Sfintei Împărtăşanii. Prietenul, psihologul sau psihiatrul îşi au rolul lor, bine determinat, conform competenţei fiecăruia, dar nu pot înlocui actul sacramental al Tainei sfintei mărturisiri.

* R: Aţi spovedit mii şi mii de credincioşi ortodocşi. Ce fel de cazuistică există azi, în Secolul XXI? Care sînt cele mai frecvente probleme ale românilor?

* Pr.: Păcatele omeneşti, sub multiplele şi nefastele lor forme, care aduc cu sine schilodirea firii umane. Indiferenţa faţă de religie, sau lipsa conştientizării păcatului sînt manifestări frecvent întîlnite ale înstrăinării de Dumnezeu a multora dintre semenii noştri.

* R: Probabil că sînt multe cazuri în care credincioşii, ajunşi sub patrafir, spun că au ajuns la capătul puterilor. Cum aţi procedat?

* Pr.: Vedeţi dvs., de multe ori, preotul se comportă ca un pompier aflat în faţa unui pericol iminent, salvînd, la propriu, vieţi de oameni aflate în pragul sinuciderii, sau a unor gesturi necugetate. Din păcate, cunosc foarte mulţi tineri care sînt copleşiţi de problemele unei lumi din ce în ce mai agitate. Aici, rolul duhovnicului este determinant. Mărturisesc cu smerenie că şi eu am fost adeseori „pompier“…

Colaborarea preot-psiholog

Cît de necesară este spovedania în faţa unui prelat şi cît de sănătoasă este în faţa unui specialist, psiholog sau psihiatru? Răspunde, aplicat, psihologul Armand Veleanovici: „Spovedania se face exclusiv la preot. Omul conştientizează starea de păcat, faptul că a greşit faţă de Dumnezeu şi legile Lui, se angajează să renunţe la faptele considerate greşite, solicitînd un canon pentru iertare, împăcare cu Dumnezeu, implicit pentru vindecarea sufletului. Psihiatrul se ocupă de tulburările mentale grave, stabileşte diagnostic şi tratament, dacă este cazul. Psihologul intervine în armonizarea personalităţii, rezolvarea unor conflicte interioare, schimbarea unor comportamente nedorite“. Vi s-a întîmplat, vreodată, să consultaţi un om trimis de un preot care a simţit că este de competenţa unui psiholog tratarea spirituală a respectivei persoane? „Da, am primit pacienţi trimişi de preot. Obiectivele au fost, în principal, armonizarea relaţiilor şi îmbunătăţirea integrării sociale. Este de dorit ca fiecare să se centreze pe ce ştie să facă mai bine. Psihologul – pe latura psiho-socială, preotul – pe latura spirituală, pe relaţia cu Dumnezeu. Aceste tipuri de intervenţie asupra umanului nu se pot substitui una celeilalte, nu sînt antagonice, ci complementare“, spune psihologul.

COMENTARII DE LA CITITORI