Întîlniri OZN de gradul… psihologic? (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

Percepţii greşite?
Atît percepţia, cît şi memoria sînt procese constructive, puternic afectate de influenţele de tip „de sus în jos”, adică de credinţele şi aşteptările preexistente observatorului, afirmă French. OZN-urile sînt, de obicei, văzute în mod neaşteptat, de regulă în condiţii mai puţin ideale, de multe ori, noaptea. În astfel de condiţii, pot fi percepute detalii care nu au fost, de fapt, prezente. Dimensiunea, distanţa şi viteza pe cer pot fi estimate greşit, datorită lipsei unor repere. Obiecte apropiate, de mici dimensiuni, dar şi stele strălucitoare şi planete, meteoriţi, baloane meteorologice, avioane văzute din unghiuri neobişnuite, display-uri cu laser şi felinare chinezeşti pot fi luate drept nave spaţiale extraterestre. De altfel, chiar şi susţinătorii cei mai fervenţi ai ipotezei extraterestre acceptă că peste 95 la sută din toate observaţiile raportate pot fi explicate astfel. Nici observatorii de profesie, cum ar fi piloţii, astronomii, personalul militar, sau ofiţerii de poliţie, nu sînt imuni la astfel de perceptii greşite. French crede că, în acest caz, e rezonabil să admitem că vor exista explicaţii similare pentru toate observaţiile OZN… Unele decoperiri par să fie susţinute de dovezi fizice: fotografii, observaţii radar, adîncituri în sol, niveluri de radiaţie ridicate ş.a.m.d. Dar, încă de la începuturile fotografiei, s-au produs falsuri, de pildă pentru capturarea imaginilor fantomatice ale unor defuncţi. La ora actuală, cu aplicaţii cum ar fi Photoshop, este mai uşor ca niciodată să păcăleşti credulii. Dar şi multe fotografii clasice de farfurii zburătoare s-au dovedit a fi falsificate în mod deliberat. În alte cazuri, fotografii sau clipuri video, cu fenomene naturale sau provocate de om, sînt, pur şi simplu, greşit interpretate. Şi pe radar pot exista semnale fals pozitive: stoluri de păsări sau condiţii atmosferice neobişnuite… French continuă, argumentînd că afirmaţiile părtinitoare ale martorilor sau ale anchetatorilor pot produce, şi ele, false dovezi ale unor vizite nepămîntene. În 1952, George Adamski a susţinut că a întîlnit o venusiană atrăgătoare în deşertul din California… Dupa el, mulţi alţii au făcut astfel de afirmaţii, transmiţînd mesaje importante avertizînd omenirea asupra unor pericole, cum ar fi un război nuclear sau chiar poluarea. Aceste persoane nu au fost luate în serios nici măcar de ufologi. Dar, la scurt timp, au apărut relatări despre răpiri OZN. French aminteşte în acest sens cazurile Antonio Villas Boas (1957) şi Betty şi Barney Hill (1961). În cel de al doilea caz, detaliile răpirii au ieşit la iveală după numeroase şedinte de regresie hipnotică asupra ambilor martori, realizate de psihiatrul Dr. Benjamin Simon. În 1987, două cărţi, care au devenit bestseller, au continuat sensibilizarea opiniei publice: Communion, de Whitley Strieber şi Intruders, de Budd Hopkins. În prima carte, autorul relata propriile experienţe terifiante referitoare la răpirea sa. Cea de a doua, afirma că cercetarile efectuate asupra unor persoane care fuseseră răpite, implicînd adesea utilizarea regresiei hipnotice, sugerează că vizitatorii sînt angajati într-un proiect genetic sinistru, cu intenţia de a produce hibrizi între oameni şi nepămînteni. Spre surprinderea multora, în 1994, profesorul John Mack, un psihiatru de la Universitatea Harvard şi cîştigător al premiului Pulitzer, a publicat o carte în care argumenta că răpirile extraterestre „nu sînt halucinaţii, nici vise, ci experienţe reale”. French afirma că răpirile OZN constituie un fenomen interesant, prin urmare ar trebui să fim foarte precauţi în a propune explicaţii universal valabile. Există şi farse sau persoane care suferă de boli psihice, dar există şi un acord general, atît în rîndul susţinătorilor, cît şi al adversarilor ipotezei extraterestre, că marea majoritate a celor care spun că au fost răpiţi sînt normali, sinceri, care cred cu adevărat că au experimentat un contact nepămîntean. Dar psihologul britanic afirmă că există şi studii care arată că astfel de persoane ar putea suferi de amintiri false şi de tendinţa de a raporta experienţe aparent paranormale de toate tipurile. Multe cazuri ar putea fi explicate, crede French, prin paraliziile temporare care apar în timpul somnului sau la trezire şi durează, de obicei, cîteva secunde, fenomen foarte frecvent în rîndul populaţiei. În cazuri mai rare, acestea includ un puternic simţ al unei prezenţe şi dificultăţi de respiraţie, din cauza unei senzaţii de presiune pe piept. Pot să apară halucinaţii, incluzînd lumini sau figuri groteşti care se mişcă în jurul camerei, voci, paşi sau sunete mecanice, ori senzaţia de a fi tras din pat. Mulţi dintre cei care trec prin astfel de experienţe caută serviciile unui hipnoterapeut, pentru a „recupera” amintirile din restul episodului. Există studii care sugerează că în acest fel sînt produse false amintiri. Evident, afirmaţiile de mai sus nu puteau rămîne fără replică din partea ufologilor, inclusiv a celor care au investigat cazuri de răpire. Unul dintre cei care au răspuns a fost Stanton Friedman, binecunoscutul investigator al cazului Roswell şi susţinător al ipotezei extraterestre. El a reamintit, între altele, că a participat, pe 27 iunie 1997, împreuna cu ufologii Nick Pope şi Timothy Good, la o dezbatere organizată de televiziunea ITV din Marea Britanie. Au fost invitaţi şi 3 oameni de ştiinţă, între care şi Chris French, dar, conform lui Friedman, „nici unul dintre aceştia nu şi-a facut temele în mod adecvat”. Întrebarea fusese: „Vizitează extratereştrii Pamîntul?”. Dintre cele 100.000 de persoane care au sunat, 93.000 au spus „da”. Friedman e de părere că recentul articol al lui French ilustrează în mod clar părtinirea şi ignoranţa sa, întrucît călătoriile interstelare sînt posibile. Există, probabil, 10.000 de planete pe o raza de 100 de ani-lumina în jurul nostru. Nimeni nu ştie cîte sînt locuite. Zeta Reticuli 1 şi 2 sînt doar la o optime de an-lumină una de cealaltă şi la mai puţin de 40 de ani-lumină depărtare de noi. Iar o navă care ar accelera constant ar putea ajunge, într-un an, aproape de viteza luminii.
Memorie falsă
French nu are dreptate cînd spune că şi cei mai fervenţi susţinători ai ipotezei extraterestre acceptă că peste 95 la sută dintre toate observaţiile raportate pot fi explicate. În cazurile din proiectul „Blue Book”, 21,5% dintre cazuri nu au putut fi explicate. Alte studii au dat valori similare. Şi ce dacă unele cazuri pot fi explicate? Contează celelalte observaţii, care indică faptul ca OZN-urile sînt vehicule fabricate şi folosesc tehnologii nepămîntene. French mai afirmă că urmele de pe sol şi radioactivitatea se datorează iepurilor şi erorilor de măsurare, ceea ce sînt prostii. French menţionează cazul răpirii lui Betty şi Barney Hill, dar pare să ignore lucrări importante în care a fost examinat cazul. El susţine în mod fals că cei doi l-au consultat pe Dr. Benjamin Simon pentru „probleme în căsnicie”, „motiv pentru care ar trebui să ne îndoim de relatările lor”. Psihologul exagerează şi rolul „sindromului de memorie falsă” ca o explicaţie pentru răpiri. Pe scurt, „susţine o mulţime de prostii, în loc să fie un investigator serios în căutarea de fapte şi date”. O altă luare de poziţie a fost cea a lui Kathleen Marden, profesor coordonator în diverse studii postuniversitare de educaţie şi cercetătoare a fenomenului OZN şi a răpirilor. Ea îl critică pe French, întrebînd, între altele, cum poate, oare, explica el OZN-urile din jurul instalaţiilor nucleare, fapt pe care Air Force l-a recunoscut încă din 1952? Apoi, French susţine că ar trebui să abandonăm toate dovezile radar, video sau fotografice, deoarece unele nu sînt valabile, ceea ce este un raţionament defectuos. Kathleen Marden a scris ea însăşi mai multe lucrări despre paralizia din timpul somnului, ca şi despre studiile academice efectuate asupra celor ce spun că au fost răpiţi, lucrări care contrazic afirmaţiile lui French. Psihologul nu a examinat corect nici cazul soţilor Hill, comiţînd intenţionat omisiuni şi interpretări tendenţioase.
Sfîrşit
DAN D. FARCAŞ

COMENTARII DE LA CITITORI