Intimitatea, între „Obsedantul deceniu“ şi Maria Şarapova (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

Motto:
„Orice fiinţă, cît de neînsemnată ar fi, constituie centrul unui cerc trasat în jurul ei”.
Franz Kafka – „Jurnal”

Prezumţia de non-intervenţie în viaţa privată aparţine trecutului. Desigur, asta la nivelul teoriei – pentru că, în practică, în nici o epocă istorică intimitatea nu a fost o piedică în calea interesului, a obiectivelor economice sau politice. Dimpotrivă. În paradigma ultimilor 15 ani, subsecventă schimbării fundamentale de după (11 septembrie) 2001, chiar şi în teorie totul îi este permis celui ce stabileşte obiectivele şi direcţiile – anularea oricărei idei de intimitate devenind, la rîndul ei, un obiectiv. Această strategie nu îi vizează doar pe cei care şi-au asumat riscurile funcţiilor decizionale, ci şi pe simpli cetăţeni. Iar nebunia este că nu mai vorbim doar de cîteva direcţii pe care „Big Brother“ are pretenţia de a le controla – ci acesta a ajuns la concluzia că întreg spectrul de manifestare, relaţionare şi chiar de dorinţe al cetăţeanului, al lui „little bro“, trebuie controlat. Or, manipularea acestuia nu se face decît în mică măsură prin politic, cetăţeanul nefiind încrezător în mesajul de gen. „Little bro“ al contemporaneităţii e sensibil la două fenomene – spectacolul tip „show“ de proastă calitate şi sportul, privit nu prin performanţă, ci prin marginaliile de culise, scandaloase, intimităţi „dezvăluite“. Un studiu realizat de UEFA şi preluat de LPF (pe vremea bună a lui Dumitru Dragomir) arăta că ştirile care reproduc rezultatele din „sportul rege“, sau cele care se referă la aspecte tehnice, de performanţă, suscită maxim 20% din interesul auditoriului, în timp ce scandalul şi intimităţile frivole din jurul fotbalului depăşesc 80%. Şi, atenţie, era vorba de spectatori fideli ai fotbalului! În alte competiţii enorm mediatizate, cum ar fi NBA, accentul cade pe opulenţa şi viaţa de lux a sportivilor, în timp ce în NHL, liga nord-americană de hochei, fazele cele mai urmărite au devenit bătăile generale – iniţial una pe meci, au ajuns acum să se producă în fiecare repriză în cazul unor derby-uri bogate în publicitate.
Care este interesul lui „Big Brother“? Aşa cum menţionam, nu mai vorbim de direcţii, ci de un întreg spectru. Spectatorul, „little lro“ este învăţat ce, şi cum să „gîndească“, să vorbească şi să se comporte, cum să se îmbrace sau să se distreze etc. etc. Este suficient să observi imitaţia şi gregarul care domină sursele de informaţie, respectiv subiectul informat, pentru a înţelege cum funcţionează „establishment“-ul impus şi indus contemporaneităţii. Iar prin funcţionarea respectivului sistem, inviolabilitatea vieţii private, de care vorbeam la început, a fost înlocuită cu „n-au decît să mă asculte, n-am nimic de ascuns“ – aşa cum o marcă de bere a fost înlocuită cu alta. „Democraţia e un sistem prost, dar e cel mai bun inventat vreodată“ – acesta e unul dintre cele două sloganuri, alături de „Apărarea democraţiei cere sacrificii“. Împreună, au creat… hm, de exemplu, în România au generat, anul trecut, peste 30.000 de mandate de interceptare, iar ca timp, ei bine, 2015 a însemnat… cîteva sute de ani (secole) de ascultare telefonică! Sînt cifre reale, nu metafore! Orwell a devenit un vizionar depăşit… doamna Kövesi ar putea scrie urmarea actualizată, cu o prefaţă de Hans Klemm.
În România, anii ’50 au generat sintagma „Obsedantul deceniu“ – introdusă, dacă nu greşesc, de Marin Preda. În acelaşi deceniu, a demarat maşina de manipulare a Americii. Mii de lung metraje şi de seriale, apoi de clipuri muzicale, toate aparţinînd unei subculturi asortate cu modul de viaţă „fast food“ al angajatului corporatist, ei bine, toate acestea au indus în mintea oamenilor… pericolul! Mai întîi, a venit din spaţiu, de la extratereştrii ridicoli ai peliculei alb-negru, apoi, de la nazişti demenţi care, în ascunse laboratoare, creaseră monştri sau supraoameni. A urmat epoca pericolului comunist, iar bravii fermieri americani nimiceau, în filme, armate întregi de vietnamezi, chinezi sau coreeni – toţi de o agresivitate şi cruzime demne de naziştii extratereştri anteriori. Obsedantul deceniu?!… Poate la ei ar fi mai potrivit spus imbecilizantul deceniu. În fine, în faţa sideratului mestecător de gumă apar sovieticii, ruşii, care, în scenariile sutelor (poate miilor) de rebuturi hollywoodiene, au invadat, tot de sute de ori, SUA, au pus la cale mii de atentate contra preşedintelui american, au declanşat alte mii de atacuri cu rachete, cu arme nucleare, chimice etc. etc. Nu e de mirare că sondajele realizate, în ultimele decenii, în SUA constată că aproape 50% din populaţie crede că ultimul război mondial a fost contra comuniştilor, contra ruşilor sau a chinezilor. Chiar rusul de rînd, în viziunea americanului „little bro“, este un alcoolic agresiv, caraghios îmbrăcat, care vorbeşte prost engleza şi nu are în minte decît să facă rău celor din jur, mai ales americanilor. De fapt, acest model este implementat şi în ţările „integrate“, bunăoară în România. Aşa-zise site-uri de ştiri folosesc forumuri cu „postaci“ care, sub diverse pseudonime, deversează comentarii de o agresivitate ieşită din comun, în ideea că acestea sînt reacţiile cititorilor, ale opiniei publice! Cele mai importante emisiuni de dezbateri politice subliniază, la unison, o singură chestiune – iminentul pericol rus. CNA permite unor moderatori să dezinformeze şi să manipuleze în aceeaşi direcţie; prin principalele mass media se face totul pentru a inocula teama de un pericol imens, venit nu de pe Marte, ca în America anilor ’50, ci din proximitatea „extensibilă“ rusească. Rezultatul – cetăţeanul „little bro“ va accepta orice din partea lui „Big Brother“, singurul capabil să-l apere de „pericolul“ iminent! Noi, românii, sîntem gata să-i oferim „Marelui frate“ intimitatea vieţii noastre şi a familiei, bunurile personale şi naţionale, viitorul, ba chiar să şi recunoaştem, prin sondaje, că Dumnezeu nu mai e de maximă încredere şi nici o soluţie care să prezinte un „content“ adecvat! Ba chiar Dumnezeu acesta ortodox este identic cu cel rusesc… deci, e un fel de „aliat al ruşilor“!…
Cazul cel mai mediatizat al ultimei perioade, cel al depistării pozitive la un control antidoping al marii jucătoare Maria Şarapova, face parte din strategia pe care am descris-o – şi căreia românii i-au căzut pradă. Fenomenul Maria Şarapova se prezintă, în cifre, în felul următor – prima rusoaică a lumii, conform notorietăţii şi simpatiei, are nu mai puţin de 15 milioane de „prieteni“ în puternica lume a Facebook, cam tot atîţia pe reţeaua concurentă VK, pe Twitter, Linkedin etc. Practic, peste 30 milioane de oameni din întrega lume şi-au exprimat, public, susţinerea şi simpatia pentru frumoasa sportivă. Cifra înseamnă nu doar o dată şi jumătate populaţia României, dar mai ales este echivalentul a 1% din populaţia globului – ceea ce este enorm.

(va urma)
Dragoş Dumitriu

COMENTARII DE LA CITITORI