Intimitatea, între „Obsedantul deceniu“ şi Maria Şarapova (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

Motto:
„Orice fiinţă, cît de neînsemnată ar fi, constituie centrul unui cerc trasat în jurul ei”.
Franz Kafka – „Jurnal”

Personalitate complexă, manifestîndu-se excelent în apariţii publice sau în interviuri pe orice teme, om de afaceri de succes, Maria este şi imaginea multor mari firme internaţionale din diverse domenii. În plus, de ani de zile este un model pentru milioane de femei, asta în „periculosul“ context în care, deşi locuieşte în „marea democraţie americană“, nu a renunţat nici la cetăţenia rusă, nici la reprezentarea ţării sale. Ori, în prezentul acutizării concurenţei americano-ruse pe plan strategic în Europa şi Orient, dar şi al saturaţiei globale faţă de politica intervenţionistă a SUA, este nevoie să fie din nou turată maşina de desfiinţare a încrederii populaţiei occidentale în ruşi. Dacă, în plan politic, ţinta nu putea fi decît preşedintele Putin, astăzi cea mai notorie figură politică a Planetei, pentru cetăţenii de rînd trebuie acţionat la nivelul altui gen de personalitate. Maria este, aşa cum spuneam, cea mai importantă figură feminină rusă. Calea aleasă, acuzaţia de „dopaj“, este, pe cît de neverosimilă, dar, paradoxal, pe atît de greu de parat – în privinţa efectului de massă. Dopajul face parte din marea afacere a produselor farmaceutice – adică din cea mai profitabilă şi perversă „mafia“ a momentului. Dar, există oare dopaj, sau e doar o idée indusă masselor de mafia medicamentelor? În ciuda realităţii curente, dopajul practicat pe scară largă la competiţiile de massă sau chiar la competiţii profesioniste prin firme agreate, unele chiar sponsori principali ai acelor competiţii, este o noţiune aflată la latitudinea deciziei unor „foruri“. În timp, unele substanţe şi medicamente au fost considerate cînd salutare, cînd periculoase sau interzise (cazurile piramidonului şi aspirinei sînt relevante). La fel se procedează cu unele substanţe folosite în diverse cure. Dar, NU „la fel“ se procedează în cazul multor efecte care apar la analizele altor componente medicamentoase. Întrebarea fundamentală este dacă se poate spune, cu exactitate, ce efecte are o anumită componentă sau un supliment asupra sănătăţii şi capacităţii sportivului – în orice situaţie şi pe varii subiecţi? Orice farmacist sau medic vă va răspunde NU! 90% dintre cazurile de substanţe considerate dopante sînt, pur şi simplu, decizii „strategice“, nesustenabile pe deplin din punct de vedere medical – şi, mai ales, prin prisma augmentării performanţei. Dar, opinia publică a fost, în timp, suficient montată pentru a considera apriori orice acuzaţie de dopaj drept un fel de crimă de neiertat, astfel că orice apărare directă porneşte cu un handicap practic de nerecuperat. În cazul său, Maria Şarapova a procedat inteligent, aşa cum îi este stilul, nepunîndu-se imediat împotriva valului, ci aducînd argumentele treptat, pe măsură ce şocul acuzaţiei trecea. Practic, intenţia malefică a acuzaţiei a devenit clară în urma probelor prezentate, în ultimele zile, de jucătoarea rusă – un medicament cunoscut şi folosit, de peste 30 de ani, în lumea sportului este, dintr-o dată, declarat dopant; în al doilea rînd, înştiinţarea jucătoarei nu s-a făcut pe calea managerului sau a medicului, sau măcar printr-o adresă specială, dată fiind importanţa deciziei, ci printr-un banal buletin de ştiri pentru jucătoare, notificarea fiind amestecată printre tot felul de subiecte, de uz cotidian, pentru tenismene. Controlul anti-doping a fost o farsă, pentru că, înainte de deschiderea turneului, organizatorii au fost înştiinţaţi de echipa de medici a jucătoarei asupra tratamentelor pe care aceasta le lua la momentul respectiv – pe listă figurînd şi medicamentul împricinat. Cu toate acestea, organizatorii au lăsat-o pe Maria să joace, pentru a o „prinde“ ulterior şi a dezlănţui scandalul. Vă daţi seama ce nebunie ar fi ieşit dacă rusoaica ar fi cîştigat concursul respectiv? În plus, la cîteva zile după scandal, WTA (forul tenisului feminin) a trimis jucătoarelor un… model de răspunsuri pe care acestea să le dea la diverse întrebări despre cazul rusoaicei! În replică, a venit atitudinea liderului mondial masculin, sîrbul Novak Djokovic, care a declarat ferm: „Rămîn alături de Maria“. De menţionat că Meldonium era utilizat doar de sportivii estici, iar interzicerea lui vine imediat după marea lovitură dată, tot pe calea „strategică“, a Comisiei antidoping, Federaţiei ruse de atletism. Tot culmea mi se pare, ca practicant al sportului de competiţie, lipsa oricăror constatări a intervenţiei compuşilor anabolizanţi (steroizi androgenici) în cazul unor sportive cu o musculatură nefiresc dezvoltată – cazul unor tenismene, al unor alergători de viteză sau chiar al unor atleţi care au o musculatură uriaşă în unele părţi ale corpului pe care nu le folosesc în sportul respectiv. Cazul Mariei Şarapova este clar – jucătoarea este o victimă a războiului împotriva Estului, dar este, probabil, un risc la care medicii se gîndeau, iar finalul s-ar putea să nu fie pe placul celor care au pus la cale „lovitura de imagine“. Cum, de altfel, nici atacurile împotriva lui Vladimir Putin nu au reuşit pe plan mondial.
Cu totul altfel stă situaţia în România, unde populaţia, aşa cum am scris mai sus, este tentată să accepte manipularea crasă, de aici derivînd încălcarea drepturilor sale cele mai fireşti. Pe lîngă dreptul fundamental la muncă, luat în numele capitalismului, le-am pierdut şi pe cele la sănătate şi învăţămînt, luate în numele „privatizării“, „rentabilizării“ sau „integrării“, iar acum îl pierdem şi pe cel la viaţă privată, la intimitatea familiei şi persoanei – în numele „democraţiei“, această prăpastie parcă fără fund în care cădem, cădem, cădem…

Sfîrşit
Dragoş Dumitriu

COMENTARII DE LA CITITORI