Întîmplări bizare

in Lecturi la lumina ceaiului

Elixirul nemuririi (1)

„Soma curge într-un flux blînd şi dătător de extaz, pentru ca Indra să o poată bea. Distrugătorul biruitor al lui Rakshasa a ajuns pe tronul din aur, care este dreptul său prin naştere. Fii cel care dăruieşte bogăţia, distrugătorul aprig al duşmanilor! Bucură-te de bogăţiile abundenţei! – Rig Veda 9.1.1.1-3.

Întreaga istorie a omenirii este înţesată de legende referitoare la izvorul vieţii nemuritoare. Scăldatul în apele sale spală impurităţile mentale şi conferă o viaţă nouă şi o tinereţe eternă. Filozoful grec Herodot descrie un izvor care a generat o longevitate fantastică în Etiopia. Cartea „Povestea de iubire a lui Alexandru“ descrie aventurile mistice ale lui Alexandru cel Mare în Ţara Întunericului, alături de servitorul său, pentru a găsi izvorul nemuririi. Misticii musulmani vorbesc de un izvor al ambroziei şi despre un iaz paradisiac. Maeştrii spirituali din India caută iazul de nectar şi lacul onoarei. Apa vieţii apare şi în Biblie: „Dar cine bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta niciodată; iar apa pe care i-o voi da va trezi în el izvorul vieţii eterne“.
Elixirul Ambrozial al Vieţii sau Piatra Filozofală este o poţiune care conferă viaţa veşnică. Cuvîntul ambrozie derivă din rădăcina grecească ambrotos: a înseamnă „nu“, iar mbrotos înseamnă „muritor“. Amrita este echivalentul similar al acestui cuvînt şi înseamnă „fără moarte“. Termenul nectar derivă din cuvintele latine nek (moarte) şi tar (care transcende). Cuvîntul elixir derivă din arăbescul al-iksir (substanţă miraculoasă).
În miturile lui Enoh, Thoth, Hermes Trismegistus şi Al-Khidr (Grecul) sînt descrise nişte picături albe, un lichid auriu sau o apă care dansează. Poemele lui Homer vorbesc de nectarul băut de zei şi de ambrozia care reprezintă hrana lor. Amrita este echivalentul sanscrit al cuvîntului şi este băută de zeii din India. Potrivit unei poveşti scrise de Robert de Boron în Secolul al XII-lea, cînd Joseph din Aritmathea a fost închis, Isus i-a apărut în celulă cu Sfîntul Graal. Această hrană magică l-a ţinut în viaţă pe Joseph timp de 42 de ani. Legenda căutării Graalului, „Percival, contele de Graal“, a fost scrisă de poetul şi trubadurul francez Chrestien de Troyes în aceeaşi perioadă.
În cultura zoroastriană şi în cea mithraică, substanţa haoma (care corespunde cuvîntului sanscrit soma) reprezintă numele unei plante galbene, al cărei suc este extras pentru ceremonii sacre. Cuvîntul derivă din rădăcinile sav şi su sau bu (măcinare sau stoarcere). Zeul nordic Wotan, Woden sau Odin avea o capră fermecată, care putea umple de-a pururi vasul inspiraţiei poetice cu cel mai preţios lichid din Univers. Acest lichid conferea înţelepciune şi inspiraţie. Zeii germanici şi nordici savurau „Merele de aur ale nemuririi, bucurîndu-se, astfel, de putere, de sănătate şi de tinereţe veşnică.

(va uma)
SUSAN SHUMSKY

COMENTARII DE LA CITITORI