Între Platon şi Aristotel (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

Eruditul francez Blaise Pascal considera că enorma fragilitate şi vulnerabilitate a omului – aproape în permanenţă pradă vicisitudinilor şi durităţilor de tot felul la care îl supune viaţa – este pe deplin compensată prin capacitatea sa de a gîndi, de a fi conştient de tot ceea ce se întîmplă în jurul său. „Omul nu este decît o trestie, spunea el, dar este o trestie gînditoare“. Există multe ipoteze şi teorii privitoare la evoluţia fiinţei umane, dar singura noastră certitudine este că omul are capacitatea de a gîndi. El se „gîndeşte“ pe sine, „gîndeşte“ tot ceea ce îl înconjoară şi, atunci cînd evoluţia ştiinţei şi tehnicii i-a permis, a „gîndit“ întregul univers. Din momentul în care fragila fiinţă umană a devenit bipedă şi a putut îmbrăţişa cu privirea cerul şi pămîntul, nu a trecut mult timp pînă cînd a început să-şi pună unele întrebări, pe care continuă să şi le pună şi astăzi: „Cine sîntem, de unde venim, încotro ne îndreptăm?” Din aceste întrebări s-a născut filosofia, o ştiinţă a gîndirii străbătută de o multitudine de curente care se bazează pe doi piloni principali: materialismul şi idealismul. Potrivit opiniei unui istoric al religiilor, aceste curente se înfruntau, în India, cu mai bine de douăzeci de milenii în urmă, în încercarea de a desluşi o chestiune imposibil de lămurit, pentru simplul motiv că ea este, de fapt, secretul lui Dumnezeu. Ştim cu toţii că materialiştii susţin că nu există decît lumea pe care o percepem prin simţurile cu care ne-a dotat natura, în timp ce idealiştii cred, cu fermitate, în existenţa şi a unei alte lumi, dincolo de cea reală şi perceptibilă, pe care o consideră ca fiind singura adevărată. Siguranţa materialiştilor a început să se clătina în momentul în care tot mai mulţi oameni au relatat despre ceea ce au simţit cînd se aflau în moarte clinică. În urmă cu cîţiva ani, a apărut în librării traducerea unei cărţi scrisă de doctorul Eben Alexander: „Dovada lumii de dincolo”. În această carte, el ţine să împărtăşească experienţa avută cînd se afla în moarte clinică. Lovit fulgerător de meningită bacteriană, o boală incurabilă, are parte de un adevărat miracol. Supravieţuieşte şi, sfidînd parcă ştiinţa medicală, reuşeşte ca, după cîteva săptămîni, să-şi recupereze sănătatea în întregime şi să-şi reia activitatea de medic neurolog. Ajutat de Ptolemy Tompkins – fost redactor la revistele Guidepost şi Angels on Earth şi autor a 4 cărţi – el descrie în această carte călătoria pe care o face în lumea de dincolo, ghidat de o femeie fermecătoare, despre care, mai tîrziu, avea să afle că era sora sa biologică. Pare de domeniul fantasticului împrejurarea prin care şi-a putut identifica însoţitoarea. Doctorul Alexander fusese adoptat şi, în urma demersurilor sale de a-şi regăsi familia, primeşte, după ce îşi revine din cumplita experienţă, date cu privire la sora sa, despre care află că murise cu ceva timp în urmă. Informaţiile respective erau însoţite şi de fotografia acesteia, în care a recunoscut-o pe frumoasa femeie care l-a călăuzit pe lumea cealaltă. Acestei prime cărţi îi urmează o a doua, intitulată „Harta raiului”, scrisă împreună cu acelaşi Ptolemy Tompkins, în care reia descrierea a ceea ce el numeşte „Raiul”. Lucrarea este deosebit de interesantă, în special pentru aceia care nu cred în existenţa unei lumi de dincolo. Autorul nu respinge conceptele materialiste, pledînd mai degrabă pentru acceptarea ambilor piloni – materialist şi idealist – ideile lor fiind, în egală măsură, utile evoluţiei noastre.

(va urma)

Margareta Chetreanu

COMENTARII DE LA CITITORI