Între Platon şi Aristotel (4)

in Mica enciclopedie

În mod paradoxal, oamenii de ştiinţă sînt cei care susţin, din ce în ce mai mult, posibilitatea ca adevărata lume să fie cea spirituală. Iată ce afirma fizicianul Max Planck, laureat al Premiului Nobel pentru fizică, în anul 1918: „În calitate de fizician, adică de om care şi-a dedicat toată viaţa unei ştiinţe complet prozaice -explorarea materiei- nimeni nu mă poate suspecta că aş fi un visator. Prin urmare, studiind atomul, vă spun că nu există materie ca atare! Toată materia apare şi persistă numai datorită unei forţe care determină particulele atomice să vibreze, ţinîndu-le împreună  în cel mai mic sistem solar, atomul. Totuşi, în întreg universul, nu există o forţă care să fie inteligentă sau eternă şi, prin urmare, trebuie să presupunem că, în spatele acestei forţe, există o forţă conştientă, o Minte sau un Spirit inteligent”. Ideea exprimată de Max Planck, pe baza unor studii de laborator, nu este nouă. Despre inexistenţa materiei s-a vorbit încă din Antichitate. Întrebarea pe care şi-o pun cei care nu vor să treacă prin viaţă „legaţi la ochi“, aşa cum spunea psihologul francez D.R.Dromard, este simplă, doar răspunsul este greu de formulat. Cine are dreptate, cui să dăm crezare, materialiştilor sau idealiştilor? Alexander Eben şi Ptolemy Tompkins, în dorinţa de a-şi susţine teoria privitoare la existenţa Vieţii de Apoi, se apleacă asupra lui Platon şi a lui Aristotel, cei doi mari gînditori ai lumii antice, care au pus, practic, bazele filosofiei. Ştim că Platon l-a format pe Aristotel, iar gîndirea lor a fost convergentă pînă la un punct, după care fiecare a pornit pe drumul său.  Alexander Eben şi Ptolemy Tompkins îl consideră pe Platon ca fiind un mistic. El a fost convins că există o lume superioară şi a încercat să pătrundă în ea, reuşind chiar să o „simtă“. Asemenea misticilor, îşi dădea seama că era în legătură directă cu lumea spirituală. Tot ceea ce ne înconjoară, toate obiectele care aparţin lumii materiale revelate prin simţurile noastre, care sînt departe de a fi perfecte, nu sînt altceva decît reflecţiile palide ale realităţii reprezentate de planul spiritual.

(va urma)

Margareta Chetreanu

COMENTARII DE LA CITITORI