Între Platon şi Aristotel (6)

in Lecturi la lumina ceaiului

Heizenberg susţinea că particulele subatomice nu pot fi niciodată fixate în întregime într-un anumit punct. O unitate de lumină, denumită foton, poate apărea ca o undă, dacă îl măsurăm într-un anumit fel, sau ca particulă, dacă îl măsurăm altfel, chiar dacă rămîne exact acelaşi foton. În esenţă, acelaşi lucru îl afirmă şi Schrödinger, teoria lui fiind astfel sintetizată: „Descoperiri precum cea a lui Schrödinger, conform căreia rezultatele anumitor experimente subatomice vor fi determinate de conştiinţa observatorului, care le înregistrează într-o asemenea manieră încît ele pot, realmente, să inverseze timpul, astfel încît o reacţie atomică declanşată în interiorul unei cutii care a fost etanşată cu trei zile înainte nu se va definitiva pînă cînd observatorul conştient nu va deschide cutia şi nu va consemna rezultatele acelei acţiuni. Reacţia atomică rămîne într-o stare suspendată în care se întîmplă şi totodată nu se întîmplă, pînă cînd intră în scenă conştiinţa şi se cimentează în realitate”.

Sfîrşit

Margareta Chetreanu

COMENTARII DE LA CITITORI