Învierea trupului (4)

in Alte știri

Un gînditor de cea mai mare anvergură, care prezintă un interes deosebit pentru spiritul modern, Origen, cel care a încercat o fuziune între platonism şi creştinism, şi-a scris opera la Alexandria, în prima jumătate a Secolului al III-lea. Grec ca mentalitate şi limbă, la timpul său, a fost unul din rarii teologi care au pus accentul, în maniera lui Pavel, pe caracterul „spiritual“ al trupului înviat. Admite că, în viaţa viitoare, sufletele noastre vor fi „îmbrăcate cu trup“. Şi chiar că trupurile ivite la înviere nu vor fi „altceva decît propriile noastre trupuri“, pentru că „plecînd de la trupul animal, această putere şi graţie a învierii cheamă trupul spiritual atunci cînd îl transformă pe primul, în aşa fel încît acesta trece de la o condiţie nedemnă la o stare de glorie“. Dar această „transmutaţie“ prezintă o imensă însemnătate. „O asemenea schimbare se petrece în calităţile trupurilor“, căci, prin efortul său, „ele vor fi altfel, diferite şi mai bune“. De atunci, „apte să trăiască în cer“, ele vor fi „eterate ca şi trupurile îngerilor şi, ca şi acestea, pline de o lumină divină“.

În timp ce teologii scriau pentru cititorii cultivaţi, străduindu-se să interpreteze învierea în termeni literari cît mai puţin vulgari, credinţa masselor a înclinat întotdeauna către realism. Ideile lor s-au reflectat în unele din ultimele apocalipse creştine, care s-au bucurat de o anumită popularitate în secolele II, III şi IV. Într-una dintre cele mai vechi, Apocalipsa lui Petru, de pildă, citim: „Fiarele sălbatice şi păsările de pradă vor primi poruncă de la Dumnezeu să înapoieze toată carnea pe care au devorat-o, pentru că Dumnezeu vrea ca oamenii să reapară“. Să reapară, bineînţeles, în trupurile care au fost mîncate, într-un fel sau într-altul. Apocalipsa lui Pavel adresează, şi ea, un avertisment păcătoşilor: „Ia aminte, suflete nenorocit, la carnea pe care ai părăsit-o! Căci va trebui, de voie, de nevoie, să reintri în această carne în ziua învierii – pentru a primi dreapta plată pentru păcatele tale“. Apocalipsa lui Toma afirmă că, după „reîntoarcerea fiecăruia în cadavrul său, la locul unde a fost aşezat“, toate trupurile „vor fi schimbate în imaginea, asemănarea şi demnitatea sfinţilor îngeri… Atunci ei vor îmbrăca veşmîntul vieţii eterne“.

Se constată divergenţe nesemnificative, care pot trece drept tipice pentru numeroşii teologi ai Secolului al IV-lea, între doctrinele a doi scriitori: Grigorie din Nyssa pentru Biserica din Orient şi Hilaire de Poitiers pentru Occident. Primul spune: „Noi afirmăm că trupul care, din nou, va conţine sufletul, va fi acelaşi trup de odinioară, alcătuit din aceiaşi atomi“ şi că „veţi vedea acest înveliş corporal, acum dizolvat prin moarte, ţesut, din nou, din aceleaşi fire, negreşit, nu pentru a alcătui acest organism cu ţesutul grosier şi greu, ci pentru a-l face, printr-o elaborare nouă, ceva mai subtil şi mai eterat… care vă revine strălucind de o frumuseţe mai luminoasă şi mai încîntătoare“.

Iată şi ceea ce gîndeşte Hilaire: „Reunind fragmentele lor despărţite, Dumnezeu va modela, din nou, trupurile, care, în consecinţă, nu vor fi alcătuite dintr-o substanţă diferită de cea pe care au avut-o la origine, ci dintr-o substanţă identică: şi de astă dată el le va acorda o frumuseţe în care el însuşi va găsi plăcere… Căci trupul pe care el îl va ridica nu va fi un alt trup, ci acelaşi, dar înălţat într-o altă condiţie“.

(va urma)

J.T. ADDISON

COMENTARII DE LA CITITORI