Iobagi în ţara noastră

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Din ce în ce mai des ne întrebăm: oare ce ar fi zis străbunii noştri, văzînd cum este lumea acum şi cum se consumă societatea noastră în întregul ei?! Răspunsul nu e greu de aflat. Îl ştie toată lumea. Putem spune, însă, fără să greşim, că vremurile parcă s-au întors pe dos, că prea razna au luat-o toţi: moşieri, bancheri, proprietari de fabrici, plus taxele pînă şi pe fumul din coşurile de pe case, de parcă lucrurile ar fi trase la indigou, aidoma timpurilor de altădată.

Nu doar sărăcia a împînzit sufletul românilor, însă nu se întrevede nici o şansă pentru a scăpa de ea. Oamenii nu disperă, dar nici nu au ce să facă pentru a scăpa de starea precară în care, prin minciună, politicienii i-au adus, în favoarea luxului lor, a statului pe scaunele Puterii. Nu-i nici o noutate în ceea ce spunem noi acum, însă este o constatare care trebuie să-i pună pe gînduri pe oameni, deoarece, oricît s-ar încerca să se demonstreze că viaţa românului a cunoscut schimbări radicale, în sensul bun al traiului, realitatea este cu totul alta. Numai că lumea nu vrea să înţeleagă şi să ia atitudine pentru a-şi apăra drepturile. Lipsa banilor pentru procurarea hranei este destul de acută, de aici ivindu-se toate relele care s-au abătut asupra românilor, din ce în ce mai umiliţi şi mai puţin ajutaţi. Revenind la întrebarea care ne-a determinat să scriem aceste rînduri, mărturisim că nici noi, nici cei dinaintea noastră nu am fost privilegiaţi ai vieţii. Toţi cei care au avut funcţii de conducere au fost interesaţi de propriile afaceri şi de cîştigul pe seama societăţii şi a legilor promulgate de ei înşişit. Şi ar mai fi de spus că omul, în simplitatea lui, nu reprezintă nimic pentru aceia cu bunăstare şi averi colosale. Ei sînt capabili să-ţi ia şi aerul pe care îl respiri. De aceea, făcînd o comparaţie între generaţiile trecute şi cele prezente, putem spune că bogaţii nu-i cred, niciodată, pe cei flămînzi, ceea ce ne conduce la ideea că sîntem iobagi în ţara noastră, aşa cum am mai fost de-a lungul existenţei acestor meleaguri, prin urmare, şi acum, în mileniul al

III-lea, ne aflăm în aceeaşi etapă de unde am plecat: la plugul cu un cal, sau cu o vacă, pe care o mătură vîntul din picioare, la tuberculoză şi sărăcie. În rest, vorbe de adormit pisoii, că pentru un om normal nu valorează nici cît praful de pe tobă.

ION MACHIDON,

preşedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

COMENTARII DE LA CITITORI