Ion Barbu

in Lecturi la lumina ceaiului

Ion Barbu (n. Dan Barbilian, 18 martie 1895, Cîmpulung Muscel, d. 11 august 1961, Bucureşti) a fost un poet şi matematician român. Ca matematician este cunoscut sub numele Dan Barbilian. A fost unul dintre cei mai importanţi poeţi români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc. Dan Barbilian era fiul judecătorului Constantin Barbilian (care şi-a latinizat numele iniţial „Barbu”) şi al Smarandei, născută Şoiculescu. Talentul său matematic se manifestă încă din timpul liceului, elevul Barbilian publicînd remarcabile contribuţii în revista Gazeta matematică. În tot acest timp, Barbilian îşi dezvoltă şi pasiunea pentru poezie. Între anii 1914-1921 studiază matematica la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, studiile fiindu-i întrerupte de perioada în care îşi satisface serviciul militar în timpul primului război mondial. Cariera matematică continuă cu susţinerea tezei de doctorat în 1929. Mai tîrziu participă la diferite conferinţe internaţionale de matematică, cum ar fi Congresele Internaţionale de Matematică la Hamburg (1936), Göttingen şi Viena (1938), Oslo (1936), Praga (1934). În anul 1919, Dan Barbilian începe colaborarea la revista literară „Sburătorul“, adoptînd la sugestia lui Eugen Lovinescu, criticul cenaclului, ca pseudonim numele bunicului său, Ion Barbu. În timpul liceului îl cunoaşte pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care va fi legat prin una din cele mai lungi şi mai frumoase prietenii literare.

COMENTARII DE LA CITITORI