Ipocriţi din toate partidele, cereţi-i iertare lui Vadim!

in Editorial

Motto: „Te poţi împodobi cu penele altuia, dar nu poţi zbura cu ele”.

              (Lucian Blaga)

Felul în care românii îşi aleg, de aproape 30 de ani, conducătorii şi reprezentanţii este o ruşine. În paralel, de cîte ori le e mai greu, românii au o vorbă – „ne merităm soarta”. Poate exista o explicaţie logică şi coerentă a avalanşei de manifestaţii, cu participări record, imediat după un tur electoral în care s-a înregistrat un alt record, cel al minimei participări? Sigur, nu mă refer la variantele Sörös, Deep State sau Moscova, fiecare avînd partea lor de argumentaţie – dar nu pentru cei care participă! Nici pentru cei care îi aprobă! O categorie importantă de români nu are în cap decît „hoţii”, „justiţie” alias puşcărie, „jos comunismul”, „pericolul rus”, „UE” şi „SUA”. Bun, te întrebi de ce nu s-au dus la vot? Spun că nu au avut cu cine să voteze, dar primesc în rîndurile lor reprezentanţi ai unor partide… dar pe care nu le-au votat la alegeri! Răspunsul este: de stupizi, citîndu-l pe Brucan, apostolul democraţiei, atît în epoca lui Stalin, cît şi a NATO-istului Pro TV. Demo-craţie? Nu, demo-cretinăţie!

De partea cealaltă, avem o cvasipermanentă majoritate votantă, mînată de o idee principală – sîntem cel mai mare, cel mai serios partid.  O idee falsă, pentru că a fi mare nu înseamnă nici a fi serios – şi nici a fi partid!

De fapt, votanţii PSD sînt, în mare măsură şi de ani, de peste 10 ani, nişte trepte pe care se ridică un grup de indivizi din ce în ce mai slab pregătiţi, mai cinici, mai fără legătură cu interesul naţional. De fapt, la interesul naţional doream să ajung.

Sintagma aceasta, teoretic fundamentală pentru politica oricărui partid, a devenit pur şi simplu un paravan pentru meschinării de grup, dar şi un sinonim al noţiunii de demagogie. Cred sincer, în întunecimea morală a ultimilor 28 de ani, că DEX-ul ar trebui să preia această idee! Să luăm cele mai recente exemple: (lupta cu) corupţia şi tendinţele revizionist-autonomiste maghiare, cu tot ansamblul aferent – spionaj, infiltrări, sabotaje, şantaje etc., etc. „Etc.” pentru că sînt multe – iar singurul care le-a (d)enunţat a fost Corneliu Vadim Tudor!

Tomuri întregi a scris Vadim despre acest pericol viu – şi ce se spunea despre el? Extremist, şovin, antieuropean! Ce făceau atunci PSD şi actuala Opoziţie? Luau UDMR la guvernare! UDMR era „model de partid european”, iar grupările susnumite se băteau să-i facă favoruri, să-i dea demnităţi naţionale şi regionale, aşa încît gruparea care avea în program noţiuni ca „autonomie”, desfiinţarea definirii României ca „stat naţional”, introducerea statutului special al minorităţilor etc. – ei bine, această grupare trebuia ajutată să prospere! Şi a prosperat! UDMR şi alte grupuri răsărite din ea au bani, structuri, presă – şi totul datorită PSD şi actualei Opoziţii, mai ales PNL. Dar, paranteză, nici cu ceilalţi, cu „civicii”, nu mi-e ruşine, fiindcă toate aceste structuri dubioase şi neclar finanţate s-au bătut în primul rînd contra naţionalismului românesc – mai ales contra României Mari şi a PRM.

Ce spuneau în 2000 PNL, PSD şi alţii? Că Vadim e periculos, e nebun, că trebuie să facem front comun să nu ajungă preşedinte! Şi au făcut front comun, inclusiv cu UDMR, pe care l-au şi adus la guvernare! Ce spunea PSD în 2004, prin glasul ridicol al „premierului propus” Mircea Geoană? Că UDMR trebuie să fie pe poziţia secundă în guvern, lîngă PSD, iar Marko Bela să fie vicepremier! Declaraţia asta l-a costat pe Adrian Năstase fotoliul prezidenţial, Geoană nu a mai ajuns premier, dar Marko Bela a ajuns al doilea om în guvern, fiind preluat ca o mare valoare ce era, nu-i aşa, de către Alianţa DA, a altui actual patriot de doi bani, Traian Băsescu!

Acum, toţi aceştia vorbesc de „pericolul maghiar”?! Băi, dar chiar nu vă e ruşine? Măscărici de bîlci, înainte să îndrăzniţi să vă continuaţi reprezentaţia grotescă, cereţi-i iertare lui Vadim! Atunci cînd pronunţati „autonomie”, „UDMR”, Budapesta” şi altele cu care v-aţi împănat mai nou slănina obrazului politic, să vă aud rostind, cu ochii plecaţi, „avea dreptate Vadim”! Da, Vadim acela pe care voi, numindu-l extremist şi nebun, nu aţi vrut să-l lăsaţi să fie onorat în Parlamentul pe care l-a slujit cu atîta nobleţe şi credinţă în naţiune! Voi vorbiţi de patriotism, de România mare – dar cine a vîndut ţara bucată cu bucată, cine a supus-o străinătăţii, cine a transformat colonizarea economică, politică, diplomatică, militară – colonizarea total de fapt?

Există o ironie în toată această mascaradă – şi anume că, dacă socoteşti ce au făcut aceşti demagogi ticăloşi, vezi că pericolul UDMR e localizat, pe cînd „mafia” transpartinică şi „civică” aşa-zis „europeană” şi, mai nou, „patriotică”, este o ameninţare pentru tot ce-i românesc!

Vadim a fost cel dintîi care a declarat război mafiei – şi a făcut-o din postura de om curat, fără afaceri şi combinaţii financiare! A fost din nou denigrat, demersurile sale politice şi jurnalistice trimise în derizoriu – „nebunii de-ale lui Vadim” – pentru ca acum, iată, o lume întreagă să ţipe „corupţie”, „jaf”, „hoţie”. Da, dar Vadim a denunţat asta acum 20 de ani, cînd încă nu se distrusese, jefuise şi colonizase ţara – iar în 2000, cei care azi guvernează şi cei care tot azi urlă bezmetic în stradă, ei bine, atunci s-au unit toţi împotriva lui Vadim – Doamne fereşte să ajungă preşedinte!

Cum oare nu vă e ruşine să strigaţi „corupţia ucide”, cînd luaţi bani de la cei care au corupt o lume întreagă şi îi susţineţi – îi aveţi ca modele! – pe cei puşi în funcţii de una dintre cele mai corupte creaturi, Băsescu?! Veniţi cu Cioloş, Macovei, mai nou cu Orban?! Adică oameni care au avut demnităţi de prim rang în guvern, au fost la comandă cînd s-a nenorocit România! Sau luaţi lumină de la procurori? Unde erau procurorii aceştia şi alţii ca ei cînd Vadim dezvăluia şi denunţa nenorocirile care abia atunci începeau? Unde erau ei cînd mafia era arătată în tot ansamblul său ramificat? Şi procurorii, şi cei care ţipă „corupţia” ar trebui să-i ceară iertare celui pe care l-au ignorat sau denigrat, celui care, la timpul la care se mai putea face ceva real, vorbea pustiului lor moral şi sufletesc!

Teribil este că lumea începe să spună, tot mai des, „Avea dreptate Vadim”. Poate că, pînă la urmă, înţelepciunea poporului îi va face dreptate, iar la un moment dat, alăturarea Vadim – dreptate va intra sub forma unei expresii, poate a unei zicale, în limbajul curent. Pînă atunci, însă, dacă mai există pe undeva, prin străfundurile conştiinţei un dram de sinceritate, voi, cei care vă arogaţi sentimente naţionale şi justiţiare, adunaţi multă cenuşă, puneţi-v-o în cap! E cenuşa ţării pe care Vadim a încercat să o scoată din focul în care aţi aruncat-o voi!

DRAGOŞ DUMITRIU

 

Anul călătoriei în timp

 

 

COMENTARII DE LA CITITORI