Ipocrizia celor care nu gîndesc

in Polemici, controverse

Ipocrizia se pare că este cel mai prezent com­portament actual, cel care guvernează lumea, rasa umană. Umăr la umăr, la doar un pas în spate, lașitatea, minciuna, răutatea, fuga de răspundere și prostia îi suflă în ceafă ipocriziei, dar cu respectul cuvenit celor care acceptă locul doi. Și, undeva mai în spate, lăsate în uitare, se mai găsesc bunătatea, bunul simț, sinceritatea și dorința de a fi om bun.

Nu, nu mă refer la scena politică, care și-a transmis în stradă și în toată populația, mizeria. Mă refer la tot ce înseamnă, în acest moment, umanitatea. Sîntem o majoritate ipocrită, care deplînge în particular soarta apropiaților aflați în necaz, soarta copacilor tăiați, a copiilor uciși înainte de naștere, a animalelor ce suferă, soarta acestei Planete aflată în plină transformare climatică, deplîngem pescărușii morți în petrol, pinguiniii sufocați de plastic, oceanele poluate și lipsa de apă și de mîncare în anumite regiuni ale lumii. Tot deplîngem, dar imediat ce am vomitat regretul, ne vedem impasibili, incapabili de a face nimic care să conteze și care să conducă la o minimă schimbare în bine a lumii, a societății în care trăim. Și nu mă refer doar la români aici – o rasă aparte de oameni care nu doar că reprezintă etalonul fricii și lașității, dar care sînt în frunte cînd e vorba de trădare, bîrfă și batjocură, și denotă o sensibilitate bolnavă cînd cineva, nu contează cine, le spune adevărul în față. Lumea întreagă este bolnavă, fie de ipocrizie, fie de lăcomie, fie de indiferență, fie de sărăcie. Nici că nu se putea mai bine: o lume bolnavă ce trăiește pe o Planetă din ce în ce mai bolnavă și mai sătulă de ,,oamenii” care au cucerit-o, care o rănesc și care abuzează într-un mod total inconștient de ceea ce ne oferă.

Bogații lumii ne spun că sîntem prea mulți și că e bine să ne împuținăm. Sînt multe voci care ne transmit faptul că o planetă ca Terra nu mai poate duce o populație atît de numeroasă. Și poate că au dreptate. Poate că știu ei ceva ce noi nu știm. Săracii lumii – mai mult de 60% din populație, dacă nu chiar mai mult – nici nu au timp să se gîndească la o asemenea grozăvie, ei fiind ocupați cu supraviețuirea. Poate că sîntem prea mulți, și poate că cei care trebuie să fie primii pe lista de plecare pe lumea cealaltă ar trebui să fie ei, ăia bogați, pentru că, în fond, prin lăcomia lor fenomenală, au reușit să ducă în derizoriu Planeta asta albastră (încă), și nu cei săraci, care, cum spuneam, nu au timp decît de supraviețuire și de înmulțire. În ultima perioadă, multe filme, fie artistice, fie documentare, încearcă să ne atragă atenția că situația nu este deloc bună cu planeta asta, cu lumea în general. Cu toate acestea, însă, cei care au puterea, acei bogați ai lumii, nu încetează să taie pădurile, să polueze aerul, apa, pămîntul și tot ce ating. Ei își văd nestingheriți de treabă, mituiesc sau îi cumpără de-a gata pe politicieni, decid ce țări să dispară și ce națiuni să sufere, decid ce individ moare azi, pentru ca mîine să se nască altul. Nu au nici un fel de discernămînt în ale distrugerii, dar tot ei vin și ne plîng pe la televizor că, vai, Planeta e pe moarte și rasa umană o distruge. Și acelora care îi ascultă nu doar că nu le pasă, dar se și grăbesc să se pozeze cu ei.

Trăim într-o lume nebună, într-o lume falsă, ipocrită pînă la sînge, pînă în cea mai adîncă celulă pe care o purtăm. Iar cei care încearcă să atragă atenția că direcția spre care ne îndreptăm nu este cea bună sînt priviți ca niște ciudați. Vizionam acum ceva timp un film istoric, ce îl avea în centru pe regele Henric al V-lea, în care mulți cai erau vizibil epuizați la cadru. Evident că la final am fost asigurați că nici un animal nu a avut de suferit la filmări, că siguranța lor a fost deplină. În general, Occidentul a emis cîteva lucruri benefice, și mă refer aici la zona de protecție a animalelor. Sîngele care apare pe TV le face rău democrațiilor, iar suferința ca atare afectează sufletele pure și pline de ură ale oamenilor. Deci, au apărut legi care protejează animalele, care condamnă chinurile și tortura prin care trec cei care nu cuvîntă. În schimb, același Occident lasă liberă uciderea copiilor nenăscuți, în numele libertății femeii de a decide pentru viața ei. Observați cît de mizerabili sînt cei care ne spun asta? Copilul nenăscut nu are drepturi, dar are viață în el. Poate că nu i se văd ochii la ecograf, poate că nici inimioara nu îi este încă vizibilă, dar moartea poate să fie aplicată asupra lui. De ce? În numele libertății femeilor. Într-o lume în care mijloacele contraceptive sînt prezente peste tot, într-o lume în care femeia este liberă să decidă asupra corpului ei, acel copil care prinde viață nu are drepturi. Oare cît de ipocriți sîntem? Cît de rău au ajuns Occidentul și automat toți cei care îi sînt vasali, dar, în mod special, cît de denaturată a ajuns rasa umană, încît să permită măcelărirea copiilor în numele unei libertăți numai de ei înțeleasă? Biserica nu se implică, și asta poate tot în numele unui potențial profit, pentru că altfel nu îmi explic. Acei preoți îmbuibați de aur nu au cum să explice proștilor care nu știu să folosească un prezervativ că, atunci cînd apelezi la ,,păcat”, este, totuși, normal să fii conștient și responsabil de ceea ce urmează? Biserica, adevărații preoți, știu că păcatul unui avort este mare, poate unul suprem. Este o crimă în fața divinității, dar și pentru întreaga civilizație – asta chiar dacă un avocat cu cenușă în loc de creier poate să invoce faptul că, fiindcă acel copil nu este înregistrat în registrul civil, crima nu există. Și ne întrebăm de ce nu se face nimic în această privință? Pentru că sîntem prea mulți, iar bogații vor să fim mai puțini! Pentru că avortul legalizat încurajează pe deplin lipsa de responsabilitate a femeilor, în mod special – femei care, în loc să se protejeze de o eventuală sarcină, aleg să avorteze și să ucidă un suflet nenăscut! În general, lipsa de responsabilitate este extrem de promovată de către televiziunile comerciale iresponsabile, chiar dacă acestea mai difuzează din cînd în cînd reclame referitoare la modalități de contracepție.

Deci, nu ucidem și nu chinuim animale. Dar putem ucide copii nenăscuți. Putem să tăiem pădurile fără opreliști, putem să poluăm apa și să ne distrugem viitorul. Curînd, legislația occidentală ne va impune – așa făcut și cu LGBT – să acceptăm pedofilia, zoofilia și toată viața să înghițim preferințele sexuale ale tuturor. Sigur vor apărea porniri sexuale noi, întrucît bogații influenți, din plictiseală, experimentează fel și fel de tehnici kamasutrice cu oameni și animale deopotrivă, cu roboți și țevi de eșapament. Dacă lor le creează plăceri nebunuite, dau temă păduchioșilor de sub ei, slugilor, să le voteze și să le promoveze, pentru că, în fond, la cît de idioți, proști și ipocriți sînt mulți, le vor accepta într-un final, fără să zică nimic.

Rău, tare rău am ajuns. Dacă e să spun ceva împotriva preoților, a Bisericii – nu mă refer la Catedrală, la Mercedesurile și la bogăția pe care o afișează – remarc doar că ei și-au întors fața de la cele sfinte, de la Dumnezeu, și și-au proptit ochii și sufletele în capitalism și în moaște.

Tano

Păreri și opinii