Isterie şi sex (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Isteria personalităţii

Tipul de isterie care devine o tulburare de personalitate este forma cel mai des întîlnită a acestei afecţiuni şi reprezintă un fel de suprasarcină senzorială. Turmele ţipătoare de femei care îi urmăreau pe membrii formaţiei Beatles de jur-împrejurul lumii în anii ’60 sînt un exemplu edificator. Ţipetele, pancartele şi mişcările involuntare din braţe sînt toate o formă de isterie a personalităţii, în care o persoană nu se mai află la comanda simţurilor sale, pierzînd temporar controlul asupra acestora. O astfel de suprasarcină senzorială are loc de obicei în timpul unor emoţii exacerbate şi de aceea isteria este asociată cu momente de fericire extremă (cum ar fi acela că îi vedeau pe membrii formaţiei Beatles), tristeţe, teamă, stress ş.a.m.d. În cazuri extreme, victima se poate prăbuşi la pămînt, contorsionîndu-se involuntar, sau poate părea posedată, strigînd cuvinte la întîmplare, cu voci în aparenţă diferite.

Aceste simptome pot fi văzute în mod obişnuit la întîlnirile sectelor creştine evanghelice, în care liderul bisericii poate aduce mulţimea la un asemenea grad de entuziasm, încît oamenii cad pe podea, contorsionîndu-se şi vorbind în aparenţă în limbi (termen biblic cunoscut în psihologie ca glosolalie). O formă modernă de panică isterică, cunoscută sub denumirea de „binecuvîntarea din Toronto“, s-a răspîndit prin bisericile din întreaga lume la începutul anului 1990, cînd, în mijlocul slujbei religioase, numeroase persoane cădeau la pămînt contorsionîndu-se. Cei mai mulţi dintre noi s-au lovit, la un moment dat al vieţii, de persoane devenite isterice, însă mult mai puţini am asistat, totuşi, la exemplele mult mai rare de isterie în massă. Isteria în massă este un proces psihologic foarte puţin cunoscut, care, în forma sa de bază, se înregistrează acolo unde o mulţime întreagă de oameni este atinsă, brusc şi simultan, de simptomele isteriei. Isteria în massă afectează, de obicei, un grup local de oameni limitat pentru o scurtă perioadă de timp. Mulţimile de fete care strigau în prezenţa formaţiei Beatles sînt un exemplu explicabil de isterie în massă. O asemenea isterie a fost cauzată de dorinţa fetelor de a-i vedea pe membrii formaţiei şi cînd o persoană a început să ţipe celelalte i-au ţinut isonul. De îndată ce membrii formaţiei Beatles au dispărut din cîmpul lor vizual, isteria a luat sfîrşit.

Mai dificil de explicat este un caz consemnat la o serbare din satul englez Kirkby-in-Ashfield, în 1980, unde, la puţin timp după masă, copiii au început să cadă la pămînt, părînd complet incapabili de a se folosi de picioare. Simptomele cuprindeau contorsionarea mîinilor şi picioarelor, dureri de cap, dificultăţi de respiraţie şi diferite dureri asociate. Pînă la sfîrşitul zilei, aproape 300 de copii leşinaseră şi fuseseră internaţi în spital. Şocant, nu s-a putut descoperi absolut nimic în neregulă cu aceştia din punct de vedere medical şi după cîteva ore au fost cu toţii trimişi acasă. Alte accidente similare s-au raportat peste tot în lume, inclusiv, mai recent, un exemplu în Cairo, unde, în 1993, peste 1.300 de şcolăriţe au suferit simptome identice acelora din cazul serbării din satul Kirkby-in-Ashfield. În absenţa oricărei dovezi medicale de boală sau intoxicaţie, şi deoarece simptomele se potriveau perfect cu o reacţie isterică, asemenea episoade au fost considerate exemple de isterie în massă, deşi cauzele lor au rămas învăluite în mister. Este uşor de văzut de ce asemenea episoade de isterie în massă au putut fi considerate în trecut dovezi ale activităţii unor forţe cel puţin supranaturale. De fapt, înaintea adventului psihologiei din ultimele decenii ale Secolului al XIX-lea, ele erau considerate în general exemple ale posesiunii demonice sau angelice, concepţie perpetuată în zilele noastre de unele biserici. Elementul sexual a fost parte a mai multor episoade de isterie în massă, dintre care vom aminti două.

(va urma)

PAUL DEANE

COMENTARII DE LA CITITORI