ISTORIA CAPTIVANTĂ A MAFIEI (2)

in Alte știri

Pe 1 iulie 1972, Thomas Eboli, unul dintre membrii Consiliului care conducea familia Genovese, a fost asasinat, prin împuşcare, pe o stradă din Brooklyn. În acea zi, Eboli, de 71 de ani, ieşea din casa sa, din Crown Heights, Brooklyn. Şoferul şi, totodată, bodyguardul său, Joseph Sternfeld, deschidea portiera Cadillac-ului, cînd un bărbat dintr-o furgonetă vopsită în roşu şi galben a tras, de 5 ori, în faţa şi în ceafa ,,Don“-ului. Carlo Gambino finanţase, cu 4.000.000 de dolari, o operaţiune de trafic de narcotice a lui Eboli. Agenţii federali au descoperit afacerea, şi Gambino a pierdut banii. Acela a fost motivul pentru care a ordonat uciderea şefului familiei Genovese. Cu Eboli eliminat din bătălie, Gerardo Catena în închisoare şi Mike Miranda, la 78 de ani, destul de înaintat în vîrstă pentru a putea acţiona în vreun fel, Gambino a dobîndit controlul asupra familiei Genovese. Începuseră asasinatele selective ale liderilor mafioţi. În total, 22 de membri ai Cosei Nostra au fost executaţi. Singura mare cîştigătoare a tuturor acelor conflicte va fi, fără îndoială, familia Gambino. Frank ,,Funzi“ Tieri, noul şef al familiei Genovese, Carmine Tramunti, şef al familiei Lucchese, şi Natale Evola, şef al familiei Bonanno, au decis să îi aducă omagii lui ,,Don“ Carlo Gambino.

După cîteva luni de la asasinarea lui Joe Colombo, soţia lui Don Carlo, Kathryn, va muri de cancer, în casa sa din Brooklyn. Kathryn Castellano Gambino, nepoata mamei lui Don Carlo şi sora lui Paul Castellano, sosise în Statele Unite cu puţin înaintea soţului ei. Ea, liniştită şi politicoasă, trăise, conform celor din familie şi prietenilor, o viaţă exemplară. Agenţi ai FBI îşi amintesc faptul că au vizitat casa lui Gambino, pentru a-l interoga pe Don: „În timp ce aşteptam, doamna Gambino ne-a invitat în salon şi ne-a oferit ceai şi fursecuri. Era amabilitatea întruchipată“, îşi aminteşte unul dintre agenţii federali. În ziua înmormîntării sale, mii de persoane s-au adunat în faţa Bisericii Sfintei Fecioare Maria, unde soţia lui Gambino mergea în fiecare duminică. Fiind vorba de un eveniment privat, „soldaţii“ familiei şi agenţi ai Poliţiei din New York îi îndepărtau pe curioşi şi pe ziariştii care încercau să facă o fotografie cu neînfricaţii capi ai Crimei Organizate.

În vara anului 1972, puternicul Don începu să fie cuprins de boală. Deplasările sale s-au redus, iar, cînd mergea, era ajutat, mereu, de doi dintre „soldaţii“ lui. Una dintre ultimele sale apariţii în public a fost pe 4 iulie, la sărbătoarea naţională a Statelor Unite, pe străzile Micii Italii. Don Carlo, cu numeroase escorte, mergea, încet, pe Mulberrys Street, salutînd şi ducîndu-şi mîna la pălărie. Din cînd în cînd, se oprea la cîte o cafenea, în timp ce 4 dintre gărzile sale de corp restricţionau intrarea. Era permis accesul la masa lui Don Carlo doar pentru cei care veneau cu petiţii exprese pentru Naşul lor. Un bătrîn s-a apropiat de Gambino şi i-a spus că soţia sa era foarte bolnavă, însă, pentru că nu avea fonduri, nu putea să-i cumpere tratamentul de care avea nevoie. Don Carlo i-a ordonat secretarului său să îi trimită acelui bărbat banii necesari pentru tratamentul soţiei sale. Un alt bărbat îi povestise că nişte tineri cu care ieşea fiica lui, în vîrstă de 16 ani, au violat-o şi au lovit-o, în interiorul unei maşini. Acel tată nu a apelat la Poliţie, în căutarea dreptăţii, pentru că îl prefera pe Don Carlo. În săptămîna următoare, cei doi adolescenţi au fost sechestraţi, de către ,,soldaţii“ familiei Gambino. Unuia dintre ei i-au tăiate testiculele, iar celuilalt, două degete, de la mîna dreaptă. Apoi, oamenii lui Don Gambino i-au transportat pe cei doi la secţia de urgenţe a unui spital, unde i-au abandonat. Aceasta era dreptatea pe care o făcea Don Carlo Gambino. Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Aceste audienţe informale, în cartierele italiene, îi aduceau lui Don Carlo mai mulţi adepţi, dar şi viitori „soldaţi“ pentru cauza Cosei Nostra.

(va urma)

ERIC FRATTINI

COMENTARII DE LA CITITORI