ISTORIA CAPTIVANTĂ A MAFIEI (5)

in Lecturi la lumina ceaiului

De la cartierul general al FBI-ului, din Washington, Biroul din Chicago a primit ordin să intensifice supravegherea lui Giancana şi a asociaţilor săi, în special a lui Richard Cain. Din nefericire pentru el, consilierul lui Momo a fost condamnat, împreună cu alţi 24 de membri ai familiei din Chicago, de către un tribunal federal. În nesfîrşitele sale deplasări, Momo a călătorit la Rio de Janeiro, unde s-a întîlnit cu Meyer Lansky, la Roma, unde a fost primit, în audienţă specială, de către Papa Paul al Vl-lea, şi la Acapulco, pentru a o vizita pe noua sa iubită, Phyllis McGuire.

Ordinele date de către FBI au fost explicite, iar agentul federal David Hale, de la Biroul din Tucson, le-a luat ca atare. Ideea lui Hale era să-i închidă pe cei din familia lui Giancana şi pe prietenii săi, pentru a-l obliga pe acesta să se întoarcă în Statele Unite, şi, astfel, să îl poată aresta. Primul obiectiv al agentului era casa lui Bonnie Giancana – fiica lui Momo – şi a soţului ei, Tony Tisei, din Tucson, oraş aflat sub controlul familiei Bonanno, din New York. Într-o seară, în timp ce Bonnie se afla în salonul casei, împreună cu cei doi copii, cineva a tras în ferestre, la nimereală. După două săptămîni, casa lui Bonanno din oraş şi casele altor conducători din familia din Tucson au fost asediate. Explozibile puternice au fost detonate, în grădini, garaje şi la intrările în casele gangsterilor. După cîţiva ani, o cercetare din interior a demonstrat că agentul federal David Hale se afla în spatele tuturor acelor atacuri. Hale a fost obligat să îşi dea demisia din FBI. Unicul martor care putea să îl relaţioneze cu asaltarea casei lui Bonnie Giancana a fost găsit cu gîtul tăiat, într-un motel din apropierea Tucson-ului. După acel eveniment, Hale a fost pus în libertate, fără acuzaţii, iar cazul a fost închis.

În acel an, 1968, Sam Giancana s-a mutat în San Cristobal, un elegant oraş din zona Las Quintas, în Cuernavaca. Momo petrecea ore întregi jucînd golf şi făcînd plimbări îndelungate. Într-o zi, în timp ce se afla în compania prietenului său Chuck Nicoletti, a auzit, la Radio, vestea asasinării lui Bobby Kennedy, în Hotelul Ambasador din Los Angeles, după un miting din timpul campaniei de alegere a democraţilor pentru prezidenţiale. Asasinul fusese un anume Sirhan Bishata Sirhan, un imigrant iordanian, ajuns în Statele Unite în 1957, care îşi căuta minutul de glorie. În următorii ani, Momo s-a îndepărtat, treptat, de afacerile sale clandestine şi s-a ocupat de jocul de golf. Din cînd în cînd, vorbea la telefon cu vechii săi prieteni, printre care Joseph Bonanno, stabilit în Tucson, după exilul care i-a fost impus de către Comisie, şi chiar cu Carlo Gambino, pentru a se interesa de sănătatea sa. Pe 19 iunie 1975, membrii Comisiei pentru Informaţii a Senatului au ajuns la Chicago, cu intenţia de a-l supune unui interogatoriu pe Momo Giancana, care fusese deportat din Mexic, chiar cu 1 an înainte. Intenţia senatorilor era aceea de a aranja mutarea în siguranţă a lui Giancana, din confortabila sa reşedinţă din Oak Park în sala de audienţe a Senatului din Washington. Senatorii şi agenţii federali credeau chiar că Giancana ar putea ajunge un PCI, adică un criminal cu posibilităţi de a deveni un informator al Guvernului. Primul interogatoriu al lui Momo Giancana era pregătit pentru seara de 24 iunie. Senatorul Frank Church şi colegii săi erau extrem de interesaţi de relaţiile acestuia cu CIA-ul şi cu tentativa de asasinare a lui Fidel Castro. În seara zilei de 19 iunie, Momo se afla singur în casă. Relaţia sa cu Phyllis McGuire se deteriorase, din momentul în care fostul şef al familiei din Chicago fusese reţinut de către autorităţile de la Imigraţie, din Mexic, şi trecut de frontiera cu Statele Unite, la mijlocul anului 1974. Momo se afla în bucătărie, unde îşi pregătea o omletă, cînd a auzit soneria de la intrare. Gangsterul a întrebat cine era la capătul celălalt al interfonului. Vocea îi părea cunoscută, astfel că a apăsat butonul roşu, pentru a permite accesul musafirului. Nu era necesar să ia pistolul, din cutia aflată pe masă, lîngă patul său. Musafirul era de maximă încredere. Îmbrăcat într-o cămaşă şi pantaloni negri, Momo l-a invitat pe musafir să îl însoţească în bucătărie. În timp ce ţinea, cu o mînă, tigaia, iar, cu cealaltă, furculiţa, musafirul a scos o armă, cu calibrul de 22 de milimetri, cu amortizor, şi, după ce a pronunţat cuvintele: „Momo, nu e nimic personal, doar afaceri!“, a tras în capul lui Giancana. Faimosul gangster, care păstra cel mai mare număr de secrete dintre toţi, a căzut pe podeaua rece din bucătărie. Un fir de sînge îi curgea din cap, în timp ce încerca să se întoarcă, pentru a putea respira. ,,Torpila“ trimisă ţinti, din nou, cu arma în dreptul frunţii lui Giancana şi trase, de două ori chiar.

După aflarea veştii despre asasinarea lui Sam ,,Momo“ Giancana, William Colby, directorul CIA, a declarat, în mod oficial: „Noi nu am avut nimic de-a face cu moartea sa. Nu ştim nimic despre asta“. Puţin cîte puţin, iţele afacerilor murdare ale lui Giancana şi ale CIA-ului au început să se descurce, după ani întregi de cufundare în mizeria cloacelor Guvernului nord-american. De exemplu, una dintre chestiunile descoperite de ziariştii de la ,,Chicago Tribune“ a fost relaţia fostului Naş al Cosei Nostra din Chicago cu şahul Mohamed Reza Pahlavi. La începutul anilor ‘70, Momo vizita, necontenit, oraşul Beirut. Acolo, a reuşit să facă parte din exclusivistul Club Campo, unde l-a cunoscut pe împăratul Iranului. „Prin Momo Giancana, CIA a operat liber în ţară şi şi-a antrenat temuta «Savak», Poliţia secretă a regimului“, au scris reporterii publicaţiei din Chicago.

(va urma)

ERIC FRATTINI

COMENTARII DE LA CITITORI