Istoria Românilor, scoasă din şcoli, iar Avram Iancu zace, omorît a treia oară, la Sibiu (2)

in Polemici, controverse

Însă, avizul final pentru amplasarea bustului trebuia dat de Ministerul maghiar al Culturii din România. Doamna secretar de stat, fost ministru al Culturii şi viceprim-ministru Hegedus Csilla, căreia i-am trimis dosarul cu toate actele solicitate, plus schiţe de amplasare, schiţe ale soclului, ni l-a respins de două ori în cursul anului 2014, pe motiv că nu are „expresie artistică”. Pe parcursul anului 2015, ne-am adresat şi ministrului care i-a succedat, românului Ioan Vulpescu; el a demisionat, dar nu am primit nici un răspuns. Acum, în 2016, avem un nou ministru al Culturii. Nici nu ştiu cum îl cheamă, însă dosarul e la minister, îngropat bine în vreun sertar. A intervenit şi preşedintele Consiliului Judeţean Sibiu, domnul Ioan Cindrea, singura autoritate care ne-a ajutat, inclusiv material, însă nici domnia-sa nu s-a bucurat de vreun răspuns din partea ministerului. Tot la TV, am văzut foarte recent o iniţiativă a aceluiaşi Minister al Culturii, fiind vorba de amplasarea unor lucrări sculpturale în Bucureşti, între care un basorelief al lui Avram Iancu, înconjurat de alte cîteva figuri, probabil prefecţi de-ai lui. Am comparat valoarea artistică şi preţul acestui basorelief faţă de bustul din Sibiu. În Bucureşti, da, dar o imortalizare a lui Avram Iancu în Ardeal, nu! Poate nu are o legătură directă, dar mă întreb dacă ţine cineva o evidenţă despre cît pămînt din Transilvania, cu tot ce-i pe el şi sub el, a intrat, după 1990, în stăpînirea ungurilor? Nu cu mult timp în urmă „prietenul” Laszo Tökes declara, calm, că nu peste multă vreme, Transilvania va intra în Ungaria cu pămînt cu tot (i se va retrage şi cetăţenia română?!)
Bustul lui Avram Iancu este opera sculptorului Radu Aftenie, care, din 1995, este cetăţean de onoare al Municipiului Cluj-Napoca pentru statuile care au fost amplasate în acel oraş, lucrările lui aflîndu-se în colecţii din lumea largă, inclusiv în cea a laureatului Nobel pentru Literatură, poetul chilian Pablo Neruda.
Ataşez şi fotografia bustului, ca să puteţi observa măiestria artistică. De fapt, dacă înlăturaţi linţoliul care îl acoperă, poate fi văzut în holul Bibliotecii „ASTRA“, unde plînge de aproape trei ani! Ruşine!
Eu blamez şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional, pe directorul acesteia, Răzvan Pop, absolvent al Facultăţii de Istorie şi căruia, din nefericire, se pare că i-am fost profesor. Consider că a tergiversat, cît a putut de mult, acţiunea noastră, în loc să intervină, direct şi hotărît, la minister. El a dat un fel de aprobare tardivă despre care spunea că „nu-l implică şi, în fond, nu are valoare“, iar cînd preşedintele Societăţii, prof. univ. dr. Pamfil Matei, fostul său decan din studenţie, i s-a adresat cînd a venit să solicite eliberarea unui aviz, a avut un comportament arogant. Aş vrea să-i semnalez faptul că pe strada Tipografilor, nr. 20, vis-a-vis de casa pe care, de multă vreme, se află fixată o tăbliţă prin care ni se aduce aminte de faptul că Petöfi Sandor a locuit în Sibiu, este situat imobilul în care a vieţuit un valoros om de cultură, vicepreşedinte al „ASTREI“, profesorul Silviu Ţeposu. În 6 septembrie 2015, cred că şi după semnalări ale subsemnatului, cineva a pus, în fine, pe casa profesorului Silviu Ţeposu o placă comemorativă. Dar, din păcate, anii de viaţă trecuţi pe tăbliţă – 1882 – 1979 – sînt scrişi greşit. El a trăit între 1892 – 1979, deci a fost îmbătrînit cu zece ani, o gafă, un fals. Oare cei de la Direcţia de Cultură nu ştiu acest lucru?
Nu există o localitate în cuprinsul României care să fi jucat rosturi atît de însemnate în istoria devenirii noastre naţionale, pînă la 1918, ca Sibiul şi oamenii săi. A fost centrul de conducere al Revoluţiei paşoptiste, sediul „Astrei“, sediul Partidului Naţional Român, din Sibiu a pornit şi s-a desfăşurat Mişcarea Memorandistă, a fost şi este sediul Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului, a fost sediul Consiliului Dirigent al Transilvaniei, ales la 2 decembrie 1918 la Alba Iulia ş. a. m. d. Mai sînt doi ani buni pînă la Centenarul României Întregite; oare se gîndesc autorităţile sibiene la un bust al lui Ioan Inocenţiu Micu Clain, din Sadu Sibiului, deci de la o azvîrlitură de băţ? Cu el începe istoria modernă a României, e o enormă personalitate istorică. Preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc şi conducător al Mişcării Memorandiste, dr. Ioan Raţiu, a trăit o parte a vieţii în Sibiu. Marele cărturar sas, Stephan Ludwig Roth, a fost omorît de unguri în 11 mai 1849, fiindcă a îndeplinit rosturi importante în Revoluţia Română. Efortul material pentru busturile celor trei ar fi de cel mult 60.000 de euro. Astfel, de departe, Sibiul ar deveni Panteonul de necontestat al românilor din Transilvania; ne-ar ajuta şi la ceva ce ne cam lipseşte – cunoaşterea Istoriei.

Sfîrşit
Conf. univ. dr. Mihai Racoviţan
Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu” Sibiu

COMENTARII DE LA CITITORI