Istoria şi ortodoxia

in Pagină creştină

Istoria Poporului Român s-a împletit, de-a lungul veacurilor, cu credinţa creştin-ortodoxă. Încă de la naşterea sa, Poporul Român a primit sămînţa evangheliei de la Sf. Apostol Andrei, care a venit pe teritoriul ţării noastre, unde a semănat în inimile oamenilor dragostea pentru Domnul Isus Christos. Sf. Andrei a adus doar sămînţa, roadele venind mai tîrziu prin cei care, datorită dragostei pentru Dumnezeu, au fost exilaţi din Imperiul Roman şi aruncaţi la marginea acestuia (foşti soldaţi romani veterani).
Frumuseţea lucrării de încreştinare a Poporului Român a constat în faptul că, încă din pruncia nostră, a primit laptele duhovnicesc al evangheliei în formă curată, în dreapta credinţă. Nu există o dată la care să putem spune că am fost încreştinaţi (ca în cazul altor popoare vecine) sau să putem spune că am fost încreştinaţi cu forţa, de aceea putem afirma că în ADN-ul nostru este fibră creştină.
Chiar dacă au trecut secole de năvăliri păgîne peste noi, tot nu au putut smulge din fiinţa noastră credinţa adevărată. Se pune o întrebare: cine ne-a păstrat pe noi creştini pe perioada primului mileniu (despre care nu ştim mare lucru), cînd peste noi au trecut atîtea năvăliri păgîne, cine a păzit acest popor fără să fie asimilat în marea de păgînătate? Răspunsul este simplu: nimeni altul decît numai Bunul Dumnezeu. Astăzi încercăm să descifrăm istoria primului mileniu din cioburi, pietre şi morminte, care toate ne spun că noi am fost creştini şi nu în formă eretică, ci păstrători ai adevărului evanghelic şi al Sfinţilor Părinţi.
Începînd cu mileniul doi, toate mărturiile istorice atestă strînsa noastră legătură cu creştinismul. Cei dintîi cneji şi voievozi au ctitorit biserici şi aveau conştiinţa că ei păstoresc poporul prin voia lui Dumnezeu. Limba noastră s-a format ca într-un creuzet în pridvorul mînăstirilor şi bisericilor, purtînd parfumul psaltirii lui Dosoftei şi a cazaniei lui Varlaam.
Conştiinţa noastră naţională se datorează credinţei ortodoxe, care ne-a învăţat dragostea de pămînt şi respect pentru înaintaşii noştri. Ostaşii români plecau la luptă ca să îşi apere glia, neamul şi legea strămoşească; dacă nu am fi avut aceste valori de mult am fi vorbit turceşte, ruseşte sau greceşte.
Toţi conducătorii Poporului Român s-au identificat cu ortodoxia şi dragostea de ţară, jertfindu-se pentru aceste idealuri. Ortodoxia, pentru noi ca popor, ne-a păstrat identitatea prin istorie: spui român, spui ortodox (cultele neo-protestante au apărut abia după primul război mondial cu un mare impact).
Ortodoxia rămîne pentru noi ca un simbol naţional care ne-a păstrat identitatea în faţa tuturor năvălirilor păgîne şi avem marea datorie să lăsăm celor care vin după noi aceleaşi valori neîntinate, devenind şi noi o verigă de aur în lanţul strămoşilor noştri.

COMENTARII DE LA CITITORI