Isus, averea omului sărac

in Poeme

La ora nouă L-au urcat pe cruce

la ora trei a prînzului S-a stins

femeile plîngeau să se usuce

cînd sufletul spre slavă s-a desprins

Nu cred că ştiţi, dar îngerii filmară

întreaga săptămînă de dureri

icoanele sînt fotograma clară

a filmului păstrat acum în cer

Azi Tatăl m-a chemat să mi-L arate

la Presa de Ulei, în Ghetsimani

oh, cît de vii sînt patimile toate

deşi trecut-au 2000 de ani!

Intrăm în Sala Gazzit, la sinedrii

apoi urcăm Golgota printre spini

furtuni de păsări se rotesc prin cedri

o larmă surdă fierbe sub măslini

Întîiul cui străpunge palma dreaptă

şi osul fraged crapă ca un crin

dar Mieluşeaua ştie ce-o aşteaptă

din gura Sa n-auzi nici un suspin

Înalţă unii crucea cu odgoane

ca pe-un catarg al navei creştineşti

Pillat îşi spală mîinile romane

parc-ar ploua cu pîine şi cu peşti

Întunecată-i bolta, fulgerează

trec în galop mari herghelii de cai

femeile cernite stau de pază

să-I fie mai uşor lui Adonai

Isus zîmbeşte trist, îi este sete

iar straja de-i zicea quaternion

în suliţi îi înalţă un burete

plin de oţet şi apă din Hebron

Înmărmurit privesc aceste scene

le frunzăresc din nou, ca un ateu

şi-n rîndul gloatei iscariotene

ce văd acolo, Doamne? sînt chiar eu!

La rădăcina crucii sîngerate

cu piatra-n mînă şi ocara-n glas

înveşmîntat în falduri de păcate

eu stau cu toţi tîlharii la taifas

L-am biciuit, I-am pus pe frunte spinii

întîiul cui tot eu l-am detunat

la gropile cu lei am dat creştinii

şi sfintele basilici le-am prădat

Aflat mereu în fruntea prigonirii

am fost acolo cînd L-au răstignit

dar cu un strigăt peste legea firii

El ne-a iertat pe toţi cînd a murit

El ne-a iertat atunci, şi ne mai iartă

în fiecare zi, din veac în veac

împărtăşim cu El aceeaşi soartă

Isus, averea omului sărac…

CORNELIU VADIM TUDOR

octombrie 2008

Păreri și opinii