IUBIREA E UN LUCRU FOARTE MARE…

in Antologia pamfletului românesc

 

 

Motto: „Rău a fost cu C.O. – 2 Da-i mai rău cu Miss Pleşcoi!“

 

Deşi avea nota 2

Şi mergea din gafă-n gafă

Totuşi, Nimfa din Pleşcoi

A ajuns o filozoafă.

 

La „limbi“ a primit şi 3

Dar pe urmă, măiculiţă,

Ce-a mai fost la gura ei:

Este mare doctoriţă!

 

Nouă’ j’nouă de absenţe

Făcu în ultimul an –

Astăzi, prima-i la prezenţe

Cînd e vorba de ciolan…

 

Şi-a luat zborul din Pleşcoi

Nuţi, zisă „Spaima Puţii.“

Împrejur, bărbaţii roi

Năvăleau ca găgăuţii.

 

Însă ea doar cu Cocoş

Era „găină fatală“

Ce computer Mc Intosh

Mai e ăsta, la ciordeală!

 

Avînd spate-acoperit

Ea s-a dezvelit în faţă

Şi-n partuze s-a călit

Fiindcă-i tare iubăreaţă.

 

Totul, însă, s-a vărsat

Cînd pe cioara cea         vopsită

A pus ochiul un Pirat

Căruia i-a fost ursită.

 

Am zis „ochiul“, fiindcă el

Şi-a pierdut o ocarină

În teribilul răzbel

Cu sticla de tescovină.

 

Ce amor cu năbădăi!

Pumni, blesteme, jurăminte!

De ce îi tot dă bătăi?

Nici ea nu mai ţine minte…

 

Cînd matrozul n-are treabă

O cheamă cu glas păgîn

Şi îi arde-un dos de labă

Ca să-l ştie de stăpîn.

 

Ea cade, dar se ridică

Învăţată-i cu nevoia.

Una e, la o adică,

Elena Udrea din Troia!

 

E martiră din Pleşcoi

Un’ se fac cîrnaţi cu barda.

Cînd scandalul e în toi,

La Palat se schimbă garda.

 

SPP-iştii îşi fac cruce

Cu limba-n gură, plăvani –

Nici Führerul şi Il Duce

N-au fost aşa dilimani.

 

Atunci prin pereţi răzbate

Un răcnet de leu chelbos.

„Nu mă bate! Nu mă bate!“

Îl imploră ea, mieros.

 

„Ah, vampă cu gînd pervers,

Simt că-mi sare iar muştarul.

Poate cu Cocoş ţi-a mers –

Nu cu Poppeye Marinarul!

 

De ce te-ai dus la Turcescu

Ca să mă faci de cacao?

Tu n-ai aflat că Băsescu

E mai zmecher decît Mao?

 

Cin’ s-a luat cu mine bine

De la firma Klaverness

I-am dat Flota de pe mine

Şi-n Oslo-am avut succes!

 

Tu te-ai dat norvegiancă

Parcă nu ştiu cine eşti:

În papuci şi în helancă

Ai prestat la Bucureşti.

 

Andrei Pleşu-n seara aia

A rîs ca un cocoşat

Şi Brucan, din Dămăroaia,

Pe mine s-a sesizat.

 

Se vede că la liceu

Ai fost mare chiulangioaică.

Mai dă-te-n slobozul meu

Ai noroc, că eşti ţigancă!“

 

Ei se ceartă, ei se-mpacă

Dacă ăsta le e cheful

Apoi, ea stă ca o vacă

Să o mozolească şeful.

 

Numai că el, fiind matol

E în incapacitate.

Atunci c-un „aerosol“

Ea-l rezolvă şi „se scoate.“

 

Prin Palatul Cotroceni

E fum ca pînza de cort

Miroase pînă-n Berceni

A bordel stătut, din Port.

 

Soldaţii, ţărani isteţi,

Nici în filme n-au văzut

Cum se caftesc doi orbeţi

Şi-apoi se pun pe băut.

 

Doamna – e consilieră.

Domnul – este şef de Stat

De fapt, ea e o jartieră

Şi el un handicapat.

 

El e os de vaporeni

Pe catarg ca Nelson suie.

Axa Pleşcoi – Cotroceni

Ne va integra în MUE.

 

Ăştia sînt „amanţii morţii“

Instalaţi de-americani.

Doamne, ce blestem al sorţii

Scapă-ne de mitocani!

 

CORNELIU VADIM TUDOR

12 august 2005

COMENTARII DE LA CITITORI