În iunie, seara, Luna…

in Lecturi la lumina ceaiului

În iunie, seara, Luna are ochi de pîine şi picioare de mireasă colindînd pajişti de iarbă şi herghelii de mînji. Trece prin grădini fecioară de univers, semănînd melancolice versuri de miere şi aripi de fluturi îndrăgostiţilor.

Iau loc pe o bancă de Sfînta Treime de cimbrişor, că, Doamne, e timpul cositului de fîn. Îmi scot sandalele din picioare:

Foaie verde vara aceasta

Dragostea mea –

Cîntec de aripi pe deal

Seara –

Gura miez de căpşună

Gura ta, domniţă,

Adoarmă sărutul pe tîmplă…

Aşa îmi potolesc sufletul seara, în iunie, cînd Luna iese de după zăplazurile dealurilor, cu mandolina sub braţ, cîntînd flăcăilor munţilor jocuri de ramuri.

ION MACHIDON,

Preşedintele Cenaclului ,,Amurg sentimental“

COMENTARII DE LA CITITORI