IZBĂVIRE

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Iubita mea m-a înşelat,

Iubita mea m-a scos din minte:

Pe ţărm, la rîu am alergat,

Şi rîul alerga-nainte.

 

Priveam distrat, ca omul beat,

Dar nu ştiam ce mă reţine

Pe-aci să cad în rîul lat,

Şi lumea se-nvîrtea cu mine.

 

Aud pe cineva că ţipă

Şi, tresărind, mă-ntorc în pripă,

Era o voce uimitoare:

– Ia seama! Gîrla vine mare!

 

Era o fată, vezi, drăguţa!

Şi inima-mi bătea nebună.

– Dar cum te cheamă?, zic. – Tincuţa!

– Tincuţo dragă, tu eşti bună!

 

Tu nu mă laşi să mor, – ţi-e milă!

M-ai mîntuit în clipe grele;

Dar asta nu-i de-ajuns, copilă:

Fii deci norocul vieţii mele!

 

Şi m-am plîns ei; ea, blîndă, mută,

Îşi pleacă ochii în pămînt.

Eu o sărut, ea mă sărută…

Şi despre moarte – nici cuvînt!

  1. W. GOETHE

(Traducere de Şt. O. Iosif)

COMENTARII DE LA CITITORI