Jean Negulesco

in Lecturi la lumina ceaiului

În 1900, pe 29 februarie, se năştea Jean Negulesco, poreclit „Ianculeţ cu părul creţ”, cel de-al cincilea copil al unei familii de negustori înstăriţi din Craiova. Încă din copilărie, Iancu este considerat de către tatăl său ca fiind demn de a-l urma atît în ale afacerii, cît şi prin localurile din Craiova. Astfel, la cinci-şase ani, tatăl său îl ia cu el la Berăria Bazilescu, unde va avea să vadă pentru prima oară fotografii care se mişcă pe perete (imaginile cinematografice ale vremii). Mai apoi, tatăl şi fiul ajung să viziteze destul de des grădina de vară Minerva, unde rulau spectacole cinematografice. Într-una din serile de după spectacol, întors în camera sa, tînărul Ianculeţ va schiţa pe hîrtie cîteva scene din filmul tocmai văzut. Se dovedeşte a avea un real talent la desen, iar pasiunea sa pentru filme va avea să-l ducă în anii maturităţii spre o glorioasă carieră în cinematografie. Pe timpul liceului (Carol I, din Craiova), este un elev model, premiant la toate materiile şi excelează, la vîrsta de 12 ani, în cadrul unui concurs naţional de desen, unde cîştigă premiul întîi. În primăvara anului 1919, Negulesco primeşte o bursă la Academia de Arte Plastice, din Bucureşti (spre nemulţumirea părinţilor săi care ar fi preferat să-l vadă studiind dreptul sau economia), la care renunţă după o scurtă perioadă pentru a se muta cu iubita sa de la acea vreme. Pentru a-l despărţi de iubita cu doi ani mai mare şi considerată nepotrivită pentru el, tocmai din acest motiv, tatăl său îi oferă „ocazia” de a călători în Franţa şi Italia. Astfel, abandonînd dragostea pentru a descoperi noi orizonturi, în ianurie 1921, va pleca în călătoria spre Europa. După două luni în care a văzut Atena, Veneţia, Florenţa şi Roma, ajunge la Paris, unde îi va avea ca prieteni pe Brâncuşi, Picasso, Matisse, Giacometti, Tristan Tzara şi Jean Cocteau. Astfel, i se vor deschide porţile către înaltele cercuri de personalităţi ale vremii. Se va instala în Paris, ca urmare a hotărîrii sale de a studia pictura. În 1922, Iancu se întoarce în ţară pentru a-şi vedea familia. Cu această ocazie, pe 30 decembrie, deschide prima expoziţie personală în Bucureşti, la Palatul Ateneului. Însă, criticile nu i-au fost favorabile într-un Bucureşti mult mai conservator decît Parisul. Întors în capitala Franţei, se îmbolnăveşte de tuberculoză şi se vede obligat să trimită un tablou la Salonul de Toamnă. Cu banii primiţi de la cineastul american Rex Ingram pleacă pe Riviera pentru a se însănătoşi, unde o va întîlni pe prima sa soţie, americanca Winnifred Ayers. La dorinţa lui Winnifred se căsătoresc în Paris, departe de familie, iar aceasta, pentru a-l îmbuna, îi organizează o expoziţie la Galeria „Campagne Premiére”. Spre deosebire de criticii români, cei francezi au numai cuvinte de laudă la adresa lui Negulesco, bucurie întunecată însă de moartea fratelui său, George. Soţia sa îl va convinge să părăsescă Parisul şi să plece în America, stabilindu-se la New York. Pe atunci avea doar 26 de ani şi resimte totuşi nostalgia Parisului, unde-şi avea atelierul ce urma să fie locuit de sora sa. Avînd neînţelegeri în mariajul cu Winnifred datorită diferenţei de mentalităţi, Jean se refugiază în pictură, făcînd tot posibilul să ajungă cît mai sus: face rame pentru tablouri, deschide o şcoală de pictură, organizează expoziţii cu lucrările lui şi ale celor pe care îi îndruma.

COMENTARII DE LA CITITORI