Jilava – 2014

in Alte știri

Am primit un telefon de la preşedintele Asociaţiei foştilor deţinuţi politici, cel care l-a supărat pe V. Tismăneanu pentru că nu este legionar, aşa cum vrea dumnealui. Omul mi-a fost coleg la Periprava. Îmi spunea să merg la Jilva, că vor veni nişte tineri cercetători să mai adune informaţii, nu minciuni comuniste. Căci doctrina comuniştilor asta este: minciuna. Aşa i-a învăţat sinistrul „geniu al popoarelor“. Noi, foştii deţinuţi politici, mai sîntem vreo 2.000-3.000, cum zicea dl. C.P. Tăriceanu la un post TV, şi ne aflăm „pe ultima sută de metri“. Cu această ocazie, actualul preşedinte al Senatului declara că, dintre premierii României, el a fost cel ce s-a purtat cel mai bine cu noi, după lovitura de stat din 1989, pusă la cale de Gorbaciov. Altfel, se mai trăgea încă de calul mort: adică încă 100.000 de vagoane de marfă, vîndute la fier vechi (sursa: Secţia economică a Academiei Române). În perioada 2000-2004, primul-ministru Adrian Năstase ne-a tratat duşmănos, aşa cum îi este şi chipul. Nu ştiu de unde atîta ură la fiul unui ofiţer al Majestăţii Sale. De aceea Dumnezeu l-a plimbat, de 2 ori, pe la Jilava.

Eu am întîlnit, nolens-volens, şi securişti pe acolo, la Malmaison, unde a stat şi Petru Groza, cel care a adus groaza în ţară, la 6 martie 1945. În cartea lui de memorii, intitulată ,,În umbra celulei”, el scria, despre zilele petrecute în detenţie: ,,…iar orez cu lapte” (?!). Asta, în timp ce populaţia liberă nu avea nici mămăligă destulă. Da, dar el era VIP, sită de mătase, nu coadă de cîine. Şi totuşi, parcă nu chiar toţi rupeau lanţul. Unul dintre ei mă ancheta, spunîndu-mi: „Îmi pare rău că aţi căzut în sectorul meu”. Îşi dădea seama că era o samavolnicie.

Să vă dau un exemplu în sprijinul celor afirmate despre Adrian Năstase: Ticu Dumitrescu l-a rugat pe acesta, în perioada în care îndeplinea funcţia de prim-ministru, să ne îmbunătăţească traiul, fiindcă, vreme de 10 ani, depuseserăm muncă de sclavi. La Periprava nu aveai voie nici să pui o batistă pe cap, ca să nu te ardă soarele. Cînd lucram la plivit ceapa, nu ţi se dădea nici măcar un centimetru cub de mămăligă, să-l poţi mînca cu o căpăţînă de ceapă. O mîncam goală, de ne usturau gura, gîtul şi maţele. Premierul a răspuns: „Da, domnule Ticu“. Şi a procedat după cum i-a dictat sufletul lui cam negru: ne-a tăiat Tanakanul (un medicament important). Iar un securist mai mărunt, un nemernic, a zis în Parlament că ,,deţinuţii politici sînt nişte lichele”. Ce gunoi! Nici un parlamentar nu l-a lovit, atunci, peste rît, aşa cum ar fi trebuit. Nici unul dintre aleşi nu a luat poziţie împotriva lui, fiindcă mai plăcute sînt – nu-i aşa? – hotelul de 5 stele, maşina, plimbările, concediile lungi şi dese, cheia marilor succese. Noi, chiar dacă nu am făcut nimic, ne-am manifestat împotriva ocupaţiei sovietice şi, după 1958, a ocupaţiei comuniste. Acum, tot poporul se bucură de paşapoarte, de lămîi şi portocale – ce mai, trai pe vătrai!

A venit la cîrma Ministerului Sănătăţii şi tov. Eugen Nicolăescu, care ne-a tăiat de la gratuităţi reparaţia dinţilor. De ai mei a avut grijă să-i facă praf la 14 aprilie 1977, colonelul „Popescu“. Dar nu s-a găsit nimeni, după 1989, să-l ia pe individ la întrebări: ,,Ce-ai avut, bă, cu Baurceanu?”. Dimpotrivă, lui şi altora din şleahta lui le-au fost rotunjite pensiile, pentru „aportul“ lor la prelungirea coşmarului, deşi pînă şi muncitorii ieşiseră în stradă, încurajaţi de ceea ce se întîmpla prin ţările „surori“. Al dracului Iosif Vissarionovici Stalin, ne-a inclus şi pe noi printre ţările-surori, după ce ne-a luat Basarabia şi a le-a dat, tîlhăreşte, 69.000 km pătraţi din teritoriul nostru ungurilor. În privinţa asta, şi Mussolini a întins o mînă criminală.

Acum, sîntem taxaţi la medicamente, pe motiv că nu sînt bani. Dar de ce aţi distrus fabricile? Am ajuns ca, pentru extracţia unei măsele, să plătim 100 de lei noi, plus 20 de lei scoaterea aţei chirurgicale. A dracului aţă, consumă, şi asta, lumină, căldură, sudoare…

Dar, să revin: i-am spus preşedintelui Asociaţiei că nu stau bine cu sănătatea şi mi-e greu să mă deplasez la întîlnirea cu tinerii cercetători. Eu, avînd la activ o condamnare mai lungă de 15 ani şi un proces în pregătire, pentru recunoaşterea celor 25 ani de activitate în timpul detenţiei, păream un caz mai atipic. M-am înfăşurat cu un fular şi m-am dus la Jilava. Bine am făcut, fiindcă am avut succes. Am dat un interviu pentru TVR 1 şi, într-un moment de neatenţie a reporterei, l-am întrebat pe cameraman dacă-l vor da pe post. Voiam să ştiu ce taie şi ce lasă. Mi-a spus: „Diseară, la Ştiri“. N-a fost aşa. Însă, după 2 zile, m-a sunat o cunoştinţă de la Cluj, spunîndu-mi că m-a văzut, dimineaţă, la televizor.

Acolo, la Jilava, le-am povestit tinerilor despre noul meu proces pentru cei 25 ani de muncă din timpul detenţiei. Dosarele erau instrumentate de politrucii Jilavei: Toth şi Nagy. Pe ăştia tot Iosif Vissarionovici i-a învăţat să pună la bătaie autohtoni, că nu prea ştiu de milă. Adevărul e că ei i-au stricat la cap şi pe români, care sînt ,,un popor creştin de la naştere“, „Apostolul Andrei” bla-bla… Doar că, în timp ce unii dorm sau se ghiftuiesc, alţii vor să afle adevărul. Fiindcă adevărul ne face liberi, spune evanghelistul. Dar nu v-am precizat ce vroiau de la mine: împreună cu ilustrul avocat Mac Constantinescu, doream să înfiinţăm o masonerie autohtonă.

Nici vorbă să ştim că, în România anului 2014, vor mai fi 5 milioane de comunişti. În 1944, la început, ei erau doar vreo 800, cifră recunoscută de Ana Pauker. Aşadar, în aceşti 70 de ani, au fost înregistrate progrese importante. Mai rău (ba chiar foarte rău) stăm cu industria: ne trage al dracului în jos originea de plugari…

În timpul iernii, cam pe vremea asta, cînd se întunecă la ora 17, noi, deţinuţii, eram obligaţi să mai stăm încă vreo 5 ore pînă să ne putem odihni oasele, picioarele şi chinul foamei… Asta, la regim celular, fiindcă în lagăr, pe cîmp, la muncă, inclusiv la tăiat de stuf, ne înjurau soldaţii numai de mamă, batjocorind tot ce omul are mai scump pe lume. …Şi avem atîtea mînăstiri şi biserici. Sînt sigur, însă, că şi ei au primit paşapoarte şi pensii, pe măsura importanţei muncii lor.

ION BAURCEANU

P.S.: La tembelizor (cum îi spunea Eugen Barbu), pe ,,burtieră” scria: ,,25 ani de la căderea comunismului”. Dar, mă întreb eu: românii (vreo 5 milioane) care au votat cu omul lui Iliescu, la 16 noiembrie 2014, nu sînt comunişti? Bătrînul însuşi a apărut la TV imediat după Exit-poll, cînd eu dormeam. Au şi început atacurile: Tismăneanu, cu legionarii la Cotroceni, în vizită, decoraţii… Dar comuniştii nu-s plini de decoraţii? Unul dintre ei, care a primit ,,Steaua României”, acum vreo 15 ani, de la preşedintele Emil Constantinescu, se întreba: „Cu ce ocazie?“.

COMENTARII DE LA CITITORI