Jocul Coreei de Nord cu rachetele nucleare pare unul cîștigător

in Polemici, controverse

O rachetă balistică întercontinentală (ICBM) modernă are o rază de acțiune de aproximativ 10.400 km, distanță pe care o parcurge în 30-35 minute. În primăvara și vara lui 2017, Coreea de Nord a efectuat aproximativ 10 teste cu rachete balistice cu rază lungă de acțiune. Pe 4 iulie 2017, racheta Hwasong-14, a urcat la altitudinea de 3.725 km și a căzut în mare, în apropierea Japoniei, parcurgînd 998 km, în 39 de minute. Cum tangenta este înălțimea atinsă împărțită la distanța parcursă, rezultă că unghiul de urcare imprimat rachetei a fost cît mai apropiat de verticală (aproape 90 de grade ).

Experții au estimat energia dezvoltată de treptele rachetei și au calculat că urmînd o altă traiectorie, la un unghi de 60 de grade, racheta putea să parcurgă o distanță de peste 6.700 km. Și că micșorînd unghiul la 45 de grade, ar putea lovi orașele americane Los Angeles, Denver sau Chicago. Așadar Coreea de nord pare să dispună de ICBM capabile să lovească teritoriul SUA. Singura întrebare care rămîne este dacă Coreea de Nord are și focoase nucleare miniaturizate cu care să echipeze aceste rachete ?

Răspunsul vine de la Jeffrey Lewis, expert în strategii nucleare și neproliferarea armamentului nuclear, care face o analiză pe această temă: The Game Is Over and North Korea Has Won (Jocul s-a terminat și Coreea de Nord a învins), în numărul din 9 august 2017 la revistei Foreign Policy. Opinia sa este aceea că pînă acum, cele cinci teste nucleare efectuate în 2006, 2019, 2013 și 2016 de Coreea de Nord, au fost greșit interpretate de comunitatea internațională, considerîndu-le în totalitate eșuate.

După primelele două teste nucleare imediat s-a concluzionat că nord coreeni nu s-ar descurca la fabricarea focoaselor nucleare. Pentru că în realitate, rezultatele aparent slabe ale testelor nu s-au datorat incompetenței, ci ambiției de a testa din prima, dispozitive nucleare avansate, miniaturizate și compacte, create special pentru a fi montate pe rachetele lor. Din acest motiv, nord coreenii au folosit la toate cele cinci teste, cantități mai mici de material de fisiune (2-4 kg plutoniu) decît se așteptau experții internaționali. În mod deliberat, Coreea de Nord a mai pus și experții internaționali pe o pistă greșită, construind un poligon de testare în tunele săpate la baza unui masiv muntos pentru a ascunde dimensiunile exploziilor nucleare. Unele dintre “eșecuri” ar putea să nu fi fost deloc eșecuri, iar coreenii par să fi făcut pași enormi, succesele lor fiind mai mari decât s-a așteptat Occidentul.  Între timp, prin reactorul său din Yongbyon,  Coreea de Nord și-a mărit rezerva de de material de fisiune și sunt capabili să producă alte focoase nucleare.

 Ca o recunoaștere a acestei realități, pe 28 iulie 2017 ”Washington Post” publica, preluînd surse din Defense Intelligence Agency (DIA), una din agențiile de informații ale Pentagonului, că ”Coreea de Nord a produs arme nucleare destinate rachetelor balistice, inclusiv celor din clasa ICBM, capabile să lovească Statele Unite”. Anterior, apăruse o evaluare, care estima că Coreea de Nord ar avea deja 60 de arme nucleare. Concluzia lui Jeffrey Lewis este aceea că în dosarul nord-coreean s-a pierdut timp preţios și că fereastra de oportunitate pentru denuclearizarea Coreei de Nord, prin diplomație sau prin forță, s-a închis. Donald Trump se poate văita cât vrea el, însă astăzi trăim într-o lume în care puterea Statelor Unite devine mai puțin relevantă ca oricând. Singura soluție este cea propusă de Coreea de Nord, adică discuții sincere bazate pe ridicarea sancțiunilor și tratarea ei de pe picior de egalitate. Celelalte opțiuni sunt de-a dreptul hazardate pentru că nu există garanția că absolut toate rachetele nord coreene vor fi interceptate și distruse. Pot fi interceptate majoritatea și scapă cîteva, adică se salvează New Yorul și Seulul dar sunt distruse Los Angeles și Tokio.  Această soluție nu este una convenabilă.

DV

 

COMENTARII DE LA CITITORI