Jubileul de Aur al ultimei redute naţionale revista „România Mare“, la 25 de ani

in Lecturi la lumina ceaiului

Primul tiraj al revistei „România Mare“ a fost de 50.000 de exemplare. În cîteva săptămîni, s-a ajuns la 800.000 de exemplare pe fiecare număr. Un record absolut pentru presa română.
Eugen Barbu mi-a spus ceva care mi-a dat de gîndit: „Vadime, prevăd că această revistă va naşte un partid!”. Şi aşa s-a întîmplat, după numai 1 an. După ştiinţa mea, a fost întîiul şi singurul caz în care o publicaţie năştea un partid politic – pînă atunci, partidele făceau publicaţii. Fenomenul era de-a dreptul tulburător. Lumea era însetată de informaţii şi de atitudini curajoase, fiindcă se săturase de minciunile şi tupeul aşa-zişilor dizidenţi. Cu fiecare zi în care Ceauşescu putrezea în groapă, românii îl regretau. Astăzi, procentul celor care au nostalgia unei anumite siguranţe şi echităţi sociale este devastator. Istoria mi-a dat mie dreptate. Iată de ce mă consider un învingător.
Au murit atîţia prieteni ai mei şi colaboratori ai revistei „România Mare” în aceşti 25 de ani. Mă gîndesc, cu duioşie, la Eugen Barbu, Mircea Muşat, Romulus Vulpescu, generalii Valeriu Buzea, Theodor Paraschiv şi Ioan Alexandru Munteanu, Ion Lăncrănjan, Ioan Alexandru, Mihai Ungheanu, Mircea Micu, Sabin Bălaşa, Constantin Piliuţă, Constantin Galeriu, Ştefan Iordache, Cella Delavrancea, Petre David, Viorel Sălăgean, Fănuş Neagu, Adrian Păunescu, Ion Dolănescu, Toma Năstase, Edgar Papu, Marin Sorescu, Nicolae Paul Mihail, George Pruteanu, Ioan Marinescu, Paul Grigoriu, Aristide Buhoiu, Valentin Dinescu, Eugen Florescu, Gore Popescu, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Doina şi Ion Aldea Teodorovici, Ion Voicu, Iosif Conta, Ionel Budişteanu, Iosif Constantin Drăgan, Ştefan Guşă, Iosif Socaciu, Dan Mutaşcu, Valentin Păunescu, Leonida Lari, Nicolae Negoescu, Dan Cristian Popovici, Ioan Duţu şi atîţia alţii. Locurile lor, din păcate, au rămas goale. Mă bucur că în paginile „României Mari” au debutat tineri de talent, pe care i-am promovat: Vlad Hogea, Florian Bichir, Floriana Jucan, Bogdan Suceavă ş.a.
Acum, la Jubileul celor 25 de ani de existenţă a „României Mari”, vă rog să faceţi un efort de imaginaţie: încercaţi să vedeţi, cu ochii minţii, cum ar fi arătat societatea românească dacă n-ar fi existat această publicaţie. Era jale mare. Poate că am fi intrat azi, în Transilvania, cu paşaport. A fost, şi a rămas, „România Mare” acea tribună de luptă către care s-au îndreptat, cu speranţă, ochii a milioane de români, atît din ţară, cît şi din Basarabia şi Bucovina, dar şi din diaspora. Privesc la „munţii” colecţiei celor 25 de ani: încap într-un camion. Timp de aproape 1.300 de săptămîni, noi am dat ora exactă a societăţii româneşti. Am fost farul călăuzitor, pe o mare în permanentă furtună. Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat putere să ţin sus drapelul deşteptării naţionale. Iar revista a făcut şi un pui: ziarul „Tricolorul”. Motto-ul pe care l-am pus pe frontispiciul „României Mari”, alături de Vulturul Cruciat Brâncovenesc, s-a împlinit, cu prisosinţă: „Vom fi iarăşi ce-am fost şi mai mult decît atît!”

Corneliu Vadim Tudor, 8 iunie 2015

COMENTARII DE LA CITITORI