Jucători de alba-neagra

in Alte știri

 

 

Am fost nedreptăţit de soartă să trăiesc într-o lume pe care nu ştiu dacă eu am vrut-o, sau dacă nu cumva ea a tras de mine, precum haitele de cîini înfometaţi ce se năpustesc asupra cadavrelor de animale, pe care, îndeosebi pe la sfîrşitul iernii, sătenii le culeg de prin grajduri şi le duc departe, pe viroage. Pentru privitor, astfel de scene sînt de-a dreptul dezolante, dar pentru animalele înfometate, aduse în această stare, de multe ori, chiar de proprii stăpîni, e vorba de un fapt firesc, generat de lupta pentru supravieţuire. Se ştie doar că puţini sînt cîinii norocoşi ce reuşesc să scape din blestemul lanţului în care stau legaţi, zi şi noapte, întreaga lor viaţă, primind, din cînd în cînd, cîte un colţ de pîine şi un bol cu apă…

Spun că am fost nedreptăţit, deoarece mă simt jignit, şi chiar agresat, de oamenii cu care mă inersectez: de la cetăţeanul care îşi aruncă pe jos, în plină stradă, chioştocul de ţigară, sfidîndu-i pe cei care se abţin să ia atitudine, de teamă să nu fie înjuraţi, pînă la administratorul de bloc, care îşi permite să fie arogant şi abuziv, deşi e plătit şi din banii mei pentru munca pe care o prestează… Dacă o prestează! Şi astfel de indivizi îi întîlneşti cam peste tot. Am avut, deci, ghinionul să mă nasc într-o lume în care unii întorc spatele semenului lor, mai ales atunci cînd acesta are nevoie de un sfat, de o vorbă bună, şi, de ce nu, chiar de un ajutor material. De asta se spune că între oameni trebuie să existe relaţii de respect şi de bună înţelegere, indiferent de culoarea pielii sau de graiul pe care îl vorbesc. Numai aşa ţara va fi frumoasă şi aşa va rămîne, spre bucuria copiilor şi a nepoţilor noştri. Numai aşa coşmarurile vieţii nu ne vor mai aţine calea la orice colţ de stradă, sau atunci cînd intrăm în vreo farmacie, ori în spital, ba chiar – de ce nu? – şi în spaţiile unde se zice că se face cultură. Cultura banilor. Cultura viselor de a doua zi. Cum s-ar putea ajunge la asta? Ce trebuie făcut, în acest mileniu, cînd toată lumea a luat-o razna, înotînd în nămolul minciunii, al perfidiei şi al urii? Parcă toţi nu au alt gînd decît cum să pozeze în oameni cu calităţi deosebite, cum să iasă în faţă cu orice prilej, ca păduchele în frunte, cum să-i dojenească pe alţii ca să se remarce ei. Vor să strîngă averi, dar nu aşa cum ar fi normal, cu sudoarea palmelor sau a frunţii, ci prin şmecherii şi, îndeosebi, prin furăciuni, dacă se poate, mai ales din vistieria ţării… Nu se explică altfel cum de a ajuns ţara noastră pe mîinile unor impostori gata să bată palma şi pe laptele pe care l-au supt de la sînul maicii lor.

Cred că acesta este unul din numeroasele motive care stau la baza nemulţumirii mele. Resimt, ca pe o mare frustrare, faptul că m-am născut într-o lume fără bune maniere, o lume grosolană, în care nu mă pot indentifica decît cu mine, cu principiile mele de viaţă, cu deprinderile mele, detestînd mîrlăniile celor cu care mă întîlnesc la tot pasul. Şi, ca mine, sînt încă mulţi oameni nedreptăţiţi, care doresc să trăiască liberi în ţara lor. Dar cum să devină dorinţa lor realitate, cînd ei nu reuşesc să mai scape de povara impozitelor? Dacă primesc vreo mărire de 2-3 puncte procentuale la pensie sau la salariu – pe alte căi şi cu altă mînă, li se ia îndărăt dublu, sau triplu. Şi acest lucru se întîmplă fiindcă sîntem conduşi de oameni care se dovedesc nedemni de ţara lor. De fapt, aceştia sînt un fel de jucători de alba-neagra, ce meditează, deja, la cărţile pe care urmează să le scrie atunci cînd vor ajunge în „apartamentul“ din Rahova sau de la Jilava. Acolo vor primi vizita rudelor, care le vor aduce de-acasă hîrtie, cerneală şi niscaiva nuci, şi care le vor povesti că lumea s-a schimbat şi că nici în afara puşcăriei nu mai e de trăit. Din vina cui? Vă voi spune cu altă ocazie. Acum vă las să ghiciţi singuri. Ceea ce nici nu e prea greu, dacă privim cu atenţie la ce se întîmplă cu faimoşii noştri politicieni, care se duc la puşcărie pe capete.

ION MACHIDON,

Preşedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

COMENTARII DE LA CITITORI