Jurnalul R(evoluţiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naştere pînă în zilele noastre (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

Voi prefaţa tot acest text, care se va întinde pe multe episoade, cu o poezie pe care am găsit-o, întîmplător, dacă se poate numi întîmplare, şi care mi-a plăcut foarte mult:

 

„ODĂ LIMBII ROMÂNE

 

Oricît am fi de buni sau răi vreodată

oricît am fi de falşi sau de fireşti

ne regăsim sfioşi cu toţii, iată

în templul limbii noastre româneşti.

 

Ea urcă din adînc, ca dintr-un crater

topind în lavă fiece cuvînt

căldură e, de stea, şi Alma Mater

şi n-are seamăn pe acest pămînt.

 

Oh, bocet e, şi dans, şi zeitate

care îşi paşte turma între crini

e geniul bun ce-n tîmpla ţării bate

Şi dacă astăzi luminaţi trăim.

şi inimile noastre-s fermecate

cuvine-se, şi ei, să-i mulţumim.

Corneliu Vadim Tudor, Poezii, 1977“

 

Nu a fost greu să găsesc acest subiect, avînd în vedere că pe 31 octombrie a fost programat cel de-al VI-lea Congres al PRM. Eveniment major, aş zice, pentru că promotorul şi iniţiatorul acestui proiect, numit România Mare, nu mai este printre noi.

Corneliu Vadim Tudor s-a născut la Bucureşti, pe 28 noiembrie 1949, deci acum 66 de ani. De fapt, pe 28 noiembrie ar fi împlinit această vîrstă, dacă Moartea crudă nu l-ar fi luat lîngă ea, fulgerător, ca o fîlfîire de aripă. Cu toate că şi-a prevestit moartea, nu cred că el chiar a crezut că se va duce la Domnul. S-a „jucat“ cu propria sănătate, şi acest lucru i-a fost fatal. Chiar dacă familia a insistat să aibă mai multă grijă de el, nu a ascultat de nimeni, crezîndu-se invincibil. Dar era foarte obosit, o vedea toată lumea, mai ales moral, psihic, din cauza problemelor de care se lovea zilnic. Nu le mai înşir, pentru că deja le ştie toată lumea.

Revenind la biografia acestui Titan al Literaturii Române, dar mai ales al Pamfletului, trebuie spus de unde i se trage dragostea pentru litere: de la iubita lui mamă, care l-a introdus în lumea slovelor, dîndu-i să citească, mai întîi, din Biblie, pentru că familia lui Corneliu Vadim Tudor era de Creştini practicanţi după Evanghelie. Aşa a descoperit cuvîntul lui Dumnezeu, dar setea lui de cunoaştere s-a adîncit, dorind să citească mai mult, şi mai mult.

pag 22

Continuînd biografia lui Corneliu Vadim Tudor, ajungem la anul 1967, cînd a absolvit cursurile Colegiului Naţional „Sfîntul Sava“, din Bucureşti, unde l-a avut coleg, printre alţii, şi pe Adrian Năstase. În anul 1971, a obţinut licenţa la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti, cu o lucrare despre Sociologia Religiei. Era subiectul care-l incita cel mai tare, încercînd să găsească răspunsuri, la fel ca şi Mircea Eliade, la întrebări atît de spinoase privind Istoria Religiilor. În anul 1974, poetul participa deja la Cenaclul Uniunii scriitorilor (Casa Monteoru). A fost discipolul scriitorului Eugen Barbu, alături de care a înfiinţat revista „România Mare“, în 1990, iar apoi Partidul România Mare, în 1991. Ani de-a rîndul, a publicat în revista „Săptămîna“ – condusă de celebrul scriitor al monumentalelor opere „Groapa“ şi „Princepele“ – poeme şi articole, de multe ori în contradicţie cu politica de la acea vreme. A fost interzis, mai bine zis, i s-au dat la topit cărţi care nu dădeau bine în faţa regimului lui Nicolae Ceauşescu. Volumul „Saturnalii“, apărut în 1983 la Editura Albatros, a fost scos de pe piaţă, reuşind să fie reeditat abia după Revoluţia din 1989. Imediat după căderea regimului comunist, s-a orientat spre politică.

Între 1978 şi 1979, a beneficiat de Bursa Premiului Internaţional Herder, care fusese acordată şi magistrului său, scriitorul Eugen Barbu, urmînd studii de Istorie la Viena.

După revista „România Mare“ a urmat „Politica“, o punte de legătură între membrii de partid din teritoriu şi conducerea de la Bucureşti, revistă săptămînală, care aducea în prim-plan activitatea de partid. Cînd era cazul, făcea campanie electorală, publicînd afişe electorale, fotografii ale candidaţilor, discursuri ale lui Vadim Tudor şi ale celor care participau la alegeri, o întreagă muncă, supervizată, în permanenţă, de senatorul de atunci Vadim Tudor, prin mîinile căruia treceau toate şpalturile – el era şi redactor-şef, şi cap limpede.

Ales senator în 1992, Vadim Tudor a fost locomotiva parlamentară a formaţiunii sale timp de 16 ani, cu un discurs catalogat adesea drept naţionalist. La fiecare tur de scrutin, a reclamat fraude uriaşe în defavoarea sa şi a PRM, ceea ce nu este departe de adevăr, pentru că nu se voia ca el şi formaţiunea lui să ia avînt.

În 1996, candidează pentru prima oară la alegerile prezidenţiale, clasîndu-se pe locul 5, din 16 candidaţi.

Patru ani mai tîrziu, bulversează orice calcule electorale: ajunge în turul II, obţinînd 33,17% din voturi. Ion Iliescu cîştigă fotoliul de la Cotroceni, în timp ce Vadim Tudor se „mulţumeşte“ cu cele 121 de mandate parlamentare pentru PRM.

În 2004, Vadim Tudor ţinteşte din nou prima poziţie din stat, în stilu-i deja consacrat, obţinînd 12,57% din voturi.

Acuzat şi în ţară, şi peste hotare, pentru discursul  aşa-zis xenofob, liderul PRM încearcă, în 2004, o reconciliere publică. Prezintă scuze poporului israelian pentru afirmaţiile anti-semite şi construieşte, în Braşov, o statuie a fostului premier Yitzak Rabin. La alegerile prezidenţiale din 2009, lista PRM pe care a candidat a obţinut votul a 540.380 de români, adică 5,56% dintre votanţi.

La 7 iunie 2009, a fost ales în Parlamentul European pe lista Partidului România Mare. În 9 luni, pînă în martie 2010, a participat la 15 din cele 37 de şedinţe în plen – prezenţă de 40,54%.

Corneliu Vadim Tudor a ratat scrutinul europarlamentar din 2014, însă şi-a depus, pentru a 5-a oară, candidatura la Preşedinţia României. Conform rezultatelor finale din noiembrie 2014, Corneliu Vadim Tudor a obţinut în primul tur de scrutin (organizat în ziua de 2 noiembrie 2014) un număr de 349.416 voturi, din numărul total de 9.723.232, situîndu-se pe locul 7 din 14 şi cumulînd cca. 3,68% din toate voturile exprimate şi validate.

Corneliu Vadim Tudor a publicat 27 de volume de poezie, proză, aforisme, pamflete, discursuri, dar şi două almanahuri.

 

Iată lista, foarte succintă, a acestora:

* 1977: Poezii, Editura Eminescu;

* 1977: Epistole vieneze, Editura Eminescu;

* 1979: Poeme de dragoste, ură şi speranţă, Editura Eminescu;

* 1981: Idealuri, Editura Eminescu;

* 1983: Saturnalii, Editura Albatros;

* 1983: Istorie şi civilizaţie, Editura Eminescu;

* 1983: Mîndria de a fi români, Editura Sport-Turism;

* 1986: Miracole, Editura Albatros;

* 1990, 1991, 1992: Carte românească de învăţătură, Editura Fundaţiei România Mare, ediţia a 3-a, prefaţată de Edgar Papu;

* 1992: Almanahul revistei „România Mare“, Editura Fundaţiei România Mare;

* 1996: Jurnal de vacanţă, Editura Fundaţiei România Mare;

* 1996: Poems, Editura Fundaţiei România Mare & Editura Aggi, Torino, Italia;

* 1996: Almanahul revistei „România Mare“, Editura Fundaţiei România Mare;

* 1999: Jurnalul Revoluţiei de la Crăciun la Paşte, Editura Fundaţiei România Mare;

* Pamflete cu sifon albastru, Editura Fundaţiei România Mare;

* Discursuri (două volume). În aceste două volume, legate în piele, cu margini aurite, sînt cuprinse toate discursurile publice ale lui Corneliu Vadim Tudor din perioada 1990-2001;

* Aforisme, carte dedicată fratelui autorului, pe care l-a iubit foarte mult, Pavel Tudor, răpus, foarte tînăr, de o boală a Secolului XX, cancerul;

* „Cartea de Aur“, teza de Doctorat în Istorie, încununată cu Suma Cum Laude, care a fost susţinută, în ziua de 24 iulie 2003, sub titlul „Făurirea României Mari în 300 de autografe celebre“, în cadrul Facultăţii de Istorie, Geografie şi Filozofie a Universităţii din Craiova; coordonator ştiinţific, sfătuitor şi prieten de nădejde, istoricul prof.univ.dr. Gheorghe Buzatu, care i-a fost profesor şi sfătuitor şi regretatului Vlad Hogea, plecat dintre noi la o vîrstă la care ar mai fi avut multe de spus şi de scris, lăsînd în urmă o familie îndurerată şi o fiică de numai 5 luni, care nu-şi va cunoaşte niciodată tatăl. La acel moment tragic, Vadim Tudor a scris o poezie emoţionantă, intitulată „Fetiţa fără tată“;

* 2003: Romania’s one way ticket to the future, Editura Fundaţiei România Mare;

* 2003: Aphorism, Editura Fundaţiei România Mare;

* 2004: Îngerul rănit: maxime şi cugetări, carte dedicată memoriei părinţilor săi, Editura Fundaţiei România Mare;

* Sprüche, Editura Cleup, Padova;

* 2008: Cîntece de dragoste (cîntări creştine şi alte cîntări), Editura Fundaţiei România Mare;

* 2010: Europa Creştină, Editura Fundaţiei România Mare;

* 2010: Europa Naţiunilor, partea I şi partea a II-a, Editura Fundaţiei România Mare;

* 2010: Artificii, Editura Fundaţiei România Mare;

* 2011: Europa are nevoie de o mare reformă, partea I şi partea a II-a, Editura Fundaţiei România Mare;

* 2015: Elegii pentru suflete nobile, Editura Fundaţiei România Mare;

* 2015: Pamflete explozive, Editura Fundaţiei România Mare;

Piese de teatru radiofonic:

* 1968: Colindul puiului de cerb;

* 1976: Secerişul de iarnă;

* 1977: Domnul Tudor din Vladimiri;

* 1977: Adevărul la puterea I;

* Toată lumea ştie fotbal (premieră care a avut loc în decembrie 1989, la Teatrul „Constantin Tănase“).

Scenarii de film:

A scris, împreună cu Sergiu Nicolaescu, un foarte bun prieten al Tribunului, scenariul filmului „Triunghiul morţii“, regizat de celebrul actor.

Aveau în proiect, tot împreună, scenariul filmului „Candele de zăpadă“, care, din păcate, nu a putut fi finalizat din cauza morţii lui Sergiu Nicolaescu şi, ulterior, a lui Corneliu Vadim Tudor. Poate acum, după moartea lor, cineva se va ocupa de punerea în scenă, sau, mai bine zis, în platou, a acestui proiect. Ar fi păcat să se piardă în negura vremurilor!

(va urma)

CARMEN IONICĂ

COMENTARII DE LA CITITORI