Jurnalul R(evoluţiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naştere pînă în zilele noastre (10)

in Jurnalul R(evoluţiei) lui Corneliu Vadim Tudor

Nu-mi place să bîrfesc femeile. Deşi mîrţoaga asta n-a făcut niciodată dovada că ar avea ceva feminin în ea. Seara apare la televizor Eugen Simion, care spune că avem de-a face cu „cea mai mare Revoluţie românească“. Chiar aşa, maestre? Mai mare ca acelea din 1821 şi 1848? Exaltarea e în toi! Uite-l şi pe Alexandru Stark, răguşit de atîtea urlete. Ia interviuri după interviuri, lui Sergiu Celac, Karoly Kiraly, Aurel Dragoş Munteanu, pe care îi tutuieşte, ca să vadă lumea că el e prieten cu ei şi, oricum, se află printre oamenii zilei. Îmi aduc aminte de revistele copilăriei, de prin anii ’50, în special „Flacăra“, unde Stark publica tot felul de corespondenţe de la Moscova, direct din Sala Congreselor P.C.U.S. Au venit iar evreii şi ruşii la Putere! Au ăştia o iuţeală de picior, ceva de speriat! Achile şi broasca ţestoasă, nu-i aşa? Îmi pică bine o scoatere din priză, oricum, la televizor n-am apărut exact din 1984, cînd s-a difuzat reportajul de scriitor făcut la Cîmpulung. N-aveam loc de Mihai Tatulici, Smaranda Jelescu, Carmen Dumitrescu. Azi, dau iar peste ei! Sînt foarte agitaţi, acuză Dictatura, care a înăbuşit Poporul. Ei vorbesc, care au fost cei mai zeloşi dintre toţi?! Pe vremea în care nimeni nu mai scria un rînd despre partid, începînd cu 1988, cei trei făceau clăbuci la gură, erau de nestăvilit. Apar şi nişte tineri pe micul ecran, care ameninţă că dacă lucrurile nu vor merge bine, ei vor face o altă revoluţie, şi alta, şi alta etc. Na, şi-au găsit beleaua cu ăştia, au inventat perpetuum-mobile! Un tînăr care a păzit o staţie de Metrou le reproşează celor din Televiziune că se trunchiază mesajele pe post, trăgînd concluzia: „Ţara arde şi baba se piaptănă!“.

30 decembrie 1989. Aflu cum s-au petrecut lucrurile. La Timişoara a tras Armata, comandată de generalul Guşă. Generalul Stănculescu s-a eschivat, a pretextat că are piciorul în ghips. La C.C. al P.C.R. s-au închis într-un cabinet Nicolae Ceauşescu, Tudor Postelnicu şi Vasile Milea. De afară, de pe hol, un colonel pe nume Pîrcălăbescu auzea strigătele lui Ceauşescu către Milea: „Să tragă, să risipească mulţimea din Piaţa Palatului!“. De aici încolo încep fabulaţiile. N-ai cum să verifici dacă e adevărat sau nu. Cică Nicolae Ceauşescu avea 30 de helicoptere într-un aerodrom subteran, sub Autostrada Bucureşti-Piteşti. Fuseseră aduse în ţară cu valiza şi cu servieta, piesă cu piesă, apoi asamblate. Vreo 15 au reuşit să decoleze şi au tras în populaţie. Ceauşescu a fugit cu un helicopter, pînă a aterizat forţat la o fermă din Titu. Securistul care îl însoţea i-a ameninţat cu o mitralieră pe o femeie şi pe un bărbat să predea cheile unei Dacii. Au mai schimbat vreo 3 maşini, printre care şi un ARO alb. Au ajuns la Pantelimon Găvănescu, primul-secretar de la Tîrgovişte, dar revolta începuse şi acolo. Au fost arestaţi de Armată şi au fost transportaţi cu un TAB pînă la M.Ap.N. Acolo, în spatele Turnului de Apă de pe Str. Miron Constantinescu (lîngă Hotelul Haiducul al Clubului Steaua), au fost deţinuţi soţii Ceauşescu. Cel puţin aşa vorbeşte lumea acum. Toţi cei care l-au judecat, aşa cum l-au judecat, au fost convinşi că el se uita mereu la ceas pentru că ar fi avut înăutru un emiţător minuscul şi ar fi putut fi localizat de ai lui. Din pricina asta s-au şi grăbit să-l împuşte. Acum o altă dandana: se zice că ar bîntui prin ţară vreo 3.000 de „copii ai lui Ceauşescu“, fanatici crescuţi de mici, luaţi de pe la orfelinate, în cea mai mare parte fiind palestinieni. Unii dintre ei, grav răniţi, cînd au priceput că le-a murit „tătucul“, şi-au smuls sondele şi tuburile de transfuzii, preferînd moartea.

pag 22 jurnalul 1

La televizor, se comentează cu vervă filmul procesului şi asasinării lui Ceauşescu. Operatorul are remuşcări că a filmat şi a prezentat două chipuri: un medic care a luat tensiunea lui Ceauşescu şi un căpitan care l-a ajutat să coboare din TAB cînd şi-a potrivit căciula. Fratele meu, Marcu, îmi povestea de un maior de Justiţie, Mugurel Florescu, care din cînd în cînd trecea pe lîngă Ceauşescu şi-i şuiera la ureche: „Porcule, de ce-ai înfometat Poporul?“. Lumea e cutremurată de un alt zvon: soldaţilor care păzeau intrările la Metrou şi Televiziune li se bagă otravă în mîncare!

La mine nu mai sună telefonul decît foarte rar. Nu-mi mai rămîne decît să citesc, să scriu la Jurnal şi să mă uit la televizor. De cînd l-au dat afară pe Barbu, nu mă mai duc la serviciu, la Agerpres, din solidaritate cu el.

Alexandru Stark îşi ia în serios rolul de „prim ziarist al ţării“, face pe reporterul parlamentar şi oficial, a devenit sufocant.

Aflu şi cum îl cheamă pe bărbosul ăla cu figură de lumpen dezaxat şi cu centură neagră în chip de cartuşieră: Gelu Voican Voiculescu. „Poţi să-mi spui Gelu, Sandule – îi spune hipnoticul lui Stark – doar ne cunoaştem de atîta vreme“. Televiziunea e în plin delirium tremens. Crainicul George Marinescu cere milioane de scuze, nu mai conteneşte. Mai bine s-ar scuza mai puţin şi ar fi mai atent la ce dă pe gură: aflăm de la el că Imnul „Deşteaptă-te, române!“ e de… George Bariţ! Nişte inchizitori de ultimă oră vorbesc de ziarul „Clopotul“, din Botoşani, care nu ştiu ce aniversează – dar exact cu o dumincă înainte, pe 17 decembrie, Televiziunea n-a suflat o vorbă că în acel micuţ oraş s-au născut cele mai mari genii ale românilor, Eminescu şi Iorga!

Îşi face apariţia şi varza aia veştedă şi răsuflată, Ruxandra Garofeanu, care minte la TV că „Palatele Peleş şi Cotroceni au fost construite pentru Ceauşescu!“. Ce hahaleră! Ce mincinoasă! Cînd a locuit Ceauşescu în vreunul dintre palatele astea? E vremea „spălătoriei chimice“, toată lumea se justifică, fiecare se plînge cum a fost el o marionetă în mîna mortului, care, fiind mort, nu mai poate replica nimic. Mă dezgustă inginerul Radu Suman, care îşi pierde şira spinării şi dă cu pietre în Ceauşescu, dar îl ia gura pe dinainte şi zice în final că „Noua Bibliotecă Naţională va fi splendidă!“. Nu-mi iese din cap comportarea bătrînului stalinist Silviu Brucan, care, zilele trecute, a urlat în direct la Televiziune către regizoarea Olimpia Arghir, bătînd cu pumnul în masă: „Avem probleme! Nu intră nimeni!“. O ţară întreagă a rămas înmărmurită. Deci a fost omorît Ceauşescu, pentru a izbi cu pumnul în masă un jidan stalinist, vinovat de veritabile crime împotriva Poporului Român! Şi să nu-mi vorbească mie Gorbaciov de nepotismul lui Ceauşescu, de vreme ce nevastă-sa, Raisa, era nepoata atotputernicului Andrei Gromîko! În ţară se petrec tot felul de ticăloşii. Au ieşit hienele la atac. Îmi zice chirurgul Florin Popa că la Spitalul de Oftalmologie din Bucureşti a fost dat jos directorul şi s-a autoinstalat un…. brancardier!

pag 22 jurnalul 3

Pretutindeni se fac epurări ca în anii 1946-1950. Patronul îmi spune o idee prinsă din zbor de Doru Popovici: „Evreii se tem să facă un proces al comunismului, pentru că astfel s-ar ajunge la crimele comise de ei, imediat după război!“. Şi atunci, care proces ar fi bun? Numai al lui Ceauşescu şi al guvernării româneşti? Totuşi, să fiu realist. Am alertat mereu că există o Coloană a V-a, dar cel mai periculos agent secret era FOAMEA, asta l-a răsturnat pe Ceauşescu. Lovitură de teatru la TV: cineva anunţă că P.C.R. s-a dizolvat. Ce sărbătoare e azi? Ah, da. Ziua Republicii…

(va urma)

(Texte reproduse din „Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)

COMENTARII DE LA CITITORI