Justiţia Română trage de timp în cazul Klaus Iohannis (2)

in Alte știri

 

 

În privinţa celor 6 case, constatăm că suprafaţa întregită de sub ele însumează 1.020 m.p. Dacă adăugăm şi suprafeţele curţilor de la ultimele 3, constatăm că primarul şi-a anexat şi o însemnată parte de teren în zonă urbană, de o valoare considerabilă. Averea familiei Iohannis acumulată în perioada postdecembristă, cea mai mare parte în anii cît a fost primarul Sibiului, a stîrnit suspiciuni, mai ales pe durata campaniei electorale, unul din „subiectele fierbinţi“ ale întîlnirilor dintre candidaţii la preşedinţie, precum şi subiect de senzaţie pentru presa scrisă şi cea audiovizuală. Aceasta cu atît mai mult cu cît Agenţia Naţională de Integritate (ANI), descoperind în activitatea primarului sibian încălcări ale Legilor Statului Român şi considerîndu-l incompatibil a îndeplini anumite funcţii de Stat, înaintează dosarul organelor de Justiţie. Dar, după cum se vede, organele judiciare tărăgănează cazul Klaus Iohannis, deşi au spre rezolvare un dosar trimis de o autoritate statală. Justiţia încă nu este hotărîtă ce decizie să ia în respectivul caz. Această situaţie incertă a dosarului exista şi în ziua cînd Klaus Iohannis s-a prezentat la Biroul Electoral Central (BEC), pentru a-şi oficializa cadidatura. Drept şi corect era ca BEC să respingă dosarul. Klaus Iohannis încearcă, cu destule bîlbîieli, să se disculpe, să explice cum a reuşit să strîngă avere, referindu-se mai mult la acuza de incompatibilitate ce i se face în dosarul întocmit de ANI. În articolul publicat în „Adevărul“ se arată că învinuitul s-a manifestat rezervat în privinţa acestui subiect. Să vedem, însă, cum se justifică Klaus Iohannis, ce metode, ce căi a folosit ca să-şi „rotunjească“ averea. Declaraţia pe care o face într-o emisiune de la Pro TV este reluată şi de cotidianul menţionat: „Salariul de profesor a contat foarte puţin, meditaţiile au contat un pic. Soţia mea şi cu mine am pornit de la un apartament de 4 camere, la bloc, în centrul Sibiului, plus banii adunaţi de la nuntă, din care am reuşit să ne cumpărăm casa în care locuim azi. Am cumpărat-o pe bucăţi, după care am reuşit să cumpăr apartamentul din zona în care am locuit înainte, pe legea care permitea vînzarea locuinţelor de Stat în condiţii avantajoase. Acela a fost efectiv din rate (n-a mai fost achiziţionat «pe bucăţi» – n.m.) plătite din salariu. Pentru prima casă, pentru diferenţă (?!), am muncit mult, după care am avut ocazia să cumpărăm jumătate de casă de la un prieten care o moştenise“. O explicaţie şi justificare prin fraze încîlcite, cu idei şi propoziţii neduse pînă la capăt. Uşor de observat, pentru un cititor atent şi cunoscător al Limbii Române, că acesta nu o stăpîneşte, lacună constatată deja de unii ziarişti. În aşa-zisa justificare, Klaus Iohannis se străduieşte să mai aducă un motiv care i-ar fi înlesnit calea spre înavuţire prin mijloace dubioase. Ne spune că la începutul anilor ’90 „situaţia din Sibiu a fost una «specială», în privinţa pieţii imobiliare“. Iată o altă declaraţie, în completarea celei de mai sus: „Eu sînt sas, i-am cunoscut pe oamenii de la care am cumpărat aceste imobile şi situaţia din Sibiu a fost una specială (ca peste tot în ţară: «era liber la furat», vorba clară a marelui Vadim – n. m.). Majoritatea saşilor au plecat, condiţiile pentru mine, care i-am cunoscut, au fost foarte avantajoase. Apoi, din chiriile adunate, am reuşit să cumpăr încă un apartament şi iar, cu chiriile puse una peste alta, am cumpărat ultimele 2 case, de vreo 60 de metri pătraţi, dar am considerat că este o investiţie bună. Să nu-şi imagineze cineva că se pot face aceste lucruri din salariul de dascăl şi meditaţii. Eu am avut noroc că am avut de la început mai mult“. Pînă una-alta, constatăm că aceste declaraţii reprezintă adevărate „comori“ de limbă şi construcţie sintactică. Pentru un viitor Caragiale acestea ar constitui o adevărată sursă de inspiraţie. Drept este, însă, faptul că românii, care iubesc cinstea, corectitudinea şi ţin la adevăr, ca la ochii din cap, în cele declarate de către fostul primar sibian, nu văd nici una din valorile morale, care ţin, fireşte, de caracterul fiecărui individ. Vorbele bîlbîite din declaraţiile fostului primar ascund mijloacele/ tehnicile prin care şi-a „rontunjit“ averea, motivînd, lăudăros, că „Eu am avut noroc că am avut de la început mai mult“. Aceasta e o frază care ne dezvăluie etica individului.

Ziariştii de la „Adevărul“ vor să afle şi să lămurească „misterul valorii proprietăţilor deţinute de familia Iohannis“. Ei speră să dezlege misterul înavuţirii rapide a acestei familii, cu ajutorul unui expert din Sibiu şi al unor locatari din zonă. Expertul găsit este, cum am menţionat mai sus, proprietara unei agenţii imobiliare, Florenţi Stanciu, care, după prenume, mi se pare a fi o unguroaică.

(va urma)

Radu Pădurariu

COMENTARII DE LA CITITORI