Justiţia Română trage de timp în cazul Klaus Iohannis (3)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

În legătură cu proprietăţile deţinute de familia Iohannis, Florenţi Stanciu, proprietara unei agenţii imobiliare, declară ziariştilor de la „Adevărul“ următoarele: „Pornind de la declaraţiile de avere, nu are în proprietate nişte bunuri imobile de o valoare foarte mare. Ţinînd cont de tradiţia din Sibiu, am putea spune chiar că este un sibian obişnuit, pentru că există foarte mulţi proprietari de imobile în oraş. În plus, este cunoscut faptul că, în zona Sibiului, au fost foarte mulţi saşi care, după revoluţie, au vrut să se întorcă în ţara de origine şi şi-au vîndut imobilele pe preţuri modeste. Preţurile de achiziţie, ţinînd cont de anii dobîndirilor, nu necesitau venituri exorbitante“. Prin această declaraţie, Florenţi Stanciu pare a fi mai mult o apărătoare decît o expertă a cazului Iohannis, aşa încît dezlegarea misterului şi valorii averii acestuia va reveni organelor competente ale Statului Român.

În ciuda „victoriei” în alegeri, Klaus Iohannis nu e lipsit de griji, recunoscînd, pe unele posturi TV, că are momente cînd se simte încercat de emoţii în aşteptarea deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În raportul ANI, Klaus Iohannis este acuzat de faptul că, în timp ce îndeplinea funcţia de primar al importantului oraş transilvănean, a reprezentat ilegal autoritatea locală în adunările generale ale acţionarilor de la două societăţi comerciale. Această activitate ilegală este prezentată atît în articolul din ziarul „Adevărul”, cît şi în dezbaterile de la unele posturi de Televiziune. Societăţile în care este implicat fostul primar sînt AGA de la SC Pieţe Sibiu SA şi AGA de la SC Apă Canal SA. Conform raportului ANI, Klaus Werner lohannis „a încălcat prevederile legale referitoare la regimul incompatibilităţilor prin aceea că, începînd cu anul 2010, a reprezentat Municipiul Sibiu în AGA de la SC Sibiu SA, iar din 30 aprilie 2009 a reprezentat primăria în AGA de la SC Apă Canal SA“. Dosarul privind cazul Klaus Iohannis a fost înaintat, mai întîi, în vara anului 2013, Curţii de Apel Alba Iulia, care, în 25 septembrie acelaşi an, a emis decizia de anulare a raportului ANI, dînd cîştig de cauză pîrîtului. Urmare a acestei decizii, ANI vine cu noi date şi explicaţii în raportul său şi contestă la ÎCCJ decizia Curţii de Apel Alba lulia. Problema stringentă este că peste cîteva luni se împlinesc 2 ani – dacă nu or fi trecut deja – de cînd dosarul Klaus Iohannis se plimbă de la o judecătorie la alta. Între timp, corupţia în România a luat o amploare, credem, aproape de nestăpînit. Numai în judeţul Timiş, de curînd, au fost aduşi la DNA 17 primari învinuţi de corupţie, preşedintele Consiliului Judeţean fiind, deja, arestat. Pe lîngă alţi lderi judeţeni închişi sau aflaţi sub anchetă. Românii cinstiţi, se pot, pe drept, întreba: ce se întîmplă cu faptele comise de cetăţeanul Klaus Iohannis, dacă decizia organelor judecătoreşti se tot amînă de de la o lună la alta? Ce grupuri ori cercuri politice ascunse urmăresc să corupă şi Justiţia sau să-i dicteze ce să facă? Ne mai putem întreba: cum este posibil ca în fruntea ţării să ajungă un individ corupt? Cînd o să putem spune, mulţumiţi, că, în sfîrşit, Justiţia este liberă şi întronează adevărul şi dreptatea? În încheiere, amintim că Iohannis este suspectat şi de tranzacţiile cu copii, în primii ani după aşa-zisa revoluţie, subiect la care urmează să ne referim în viitorul apropiat, căci nu iese fum pînă nu se face foc.

Sfîrşit

Radu Pădurariu

COMENTARII DE LA CITITORI