Klaus Iohannis primeşte ceea ce merită: huiduieli!

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Au trecut deja 9 luni de la ultimele alegeri prezidenţiale, în urma cărora, printr-o mare fraudă, Klaus Iohannis a ieşit învingător. Manevrele de culise, care i-au permis acestuia instalarea la Palatul Cotroceni, au fost cît se poate de evidente. După primul tur al alegerilor, el s-a aflat cu aproape 10 puncte procentuale în urma contracandidatului său. Dar, spre surpriza milioanelor de votanţi, în cel de-al II-lea tur de scrutin, Klaus Iohannis nu doar că reface diferenţa, ci îşi depăşeşte rivalul… cu acelaşi număr de procente. Făcînd un simplu calcul, românii au putut constata că, în numai două săptămîni (perioada dintre cele două tururi ale alegerilor prezidenţiale), candidatul Iohannis a reuşit să adune aproape 20 de procente, devenind, astfel, noul preşedinte al ţării. Victoria lui a stîrnit mare mirare printre alegători. Pe mulţi dintre ei i-a uimit nu atît faptul că în fruntea României a fost ales un minoritar – provenit din rîndul etnicilor saşi –, cît mai ales numărul mare de voturi pe care acesta le-a primit, într-un interval de timp atît de scurt. Pînă şi precupeţele din pieţe se închinau, văzînd aşa o minune…

Însă, în opinia mea, marele şoc l-a constituit faptul că, în toiul cursei prezidenţiale, între Agenţia Naţională de Integritate (ANI) şi două tribunale importante din ţară se plimba, de la o instituţie la alta, un Dosar cu infracţiunile săvîrşite de Klaus Iohannis, în perioada în care acesta a îndeplinit funcţia de primar al Municipiului Sibiu. Verificările întreprinse de ANI dovedeau, cu probe concrete, că fostul edil-şef al Sibiului a încălcat legislaţia. Tribunalul din Alba Iulia respinge dosarul, cu motivaţia că datele nu ar fi convingătoare. ANI îşi menţine acuzaţia şi înaintează dosarul, se pare, cu date noi, la următoarea instanţă (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), care consideră că infracţiunile sesizate de ANI sînt reale. Însă, surpriză! ÎCCJ nu deschide un proces, cum ar fi fost normal, în spiritul legilor în vigoare. Lucrurile stagnau, de parcă se urmărea evoluţia situaţiei, şi anume dacă, în cadrul aceloraşi sondaje mincinoase, Klaus Iohannis ajunge la un număr de procente care să-i asigure ,,succesul” în alegeri. Odată devenit preşedinte al României – potrivit legilor specifice societăţii capitaliste în care trăim, care spun că această funcţie îi asigură imunitate -, el nu mai putea fi tras la răspundere pentru ilegalităţile comise în perioada mandatului său de la Primăria Sibiu. Şi atunci, ne putem întreba: Justiţia din ţara noastră este, cu adevărat, independentă? Trăim, într-adevăr, într-un Stat de drept? Răspunsul, evident, este NU! Aşa-zisa Justiţie română lucrează după comenzile primite din sfere influente ale politicii interne, dar, mai ales, la indicaţiile celor din afara ţării, ale ,,perfidului Occident”, în speţă, ale Germaniei. Văzînd toate aceste lucruri (lucrături!), românii sînt îndreptăţiţi să se întrebe: cum este respectat sloganul ,,România lucrului bine făcut”?

Printre promisiunile şi angajamentele lui Klaus Iohannis, făcute în campania electorală, figura, ca primă măsură, lupta hotărîtă împotriva corupţiei. Iată un lucru nou în politica românească: un preşedinte incorect luptă să desfiinţeze corupţia din instituţiile statului. De la posturile de televiziune, românii află că peste 40 de primari ai unor oraşe importante ale ţării, în frunte cu edilul-şef al Capitalei, sînt încătuşaţi de procurori pentru grave ilegalităţi şi pentru fapte de corupţie. Ei au nişte veritabile modele în această privinţă: Traian Băsescu şi Klaus Iohannis. Toţi speră să devină imuni în faţa legii, sau măcar să se bucure de un regim ,,rezonabil”, aşa cum îl au, în prezent, foşti miniştri, precum Adriean Videanu şi Elena Udrea. Iată din ce cauză Klaus Iohannis a ajuns să fie huiduit de populaţie după doar 9 luni de la preluarea, prin fraudă, a înaltei funcţii de preşedinte al României. Am presimţirea – eu fiind un optimist din naştere – că românii nu se vor opri doar la huiduieli, fiindcă răul nu poate dăinui la nesfîrşit.

RADU PĂDURARIU

COMENTARII DE LA CITITORI