La 25 octombrie 2015, s-au împlinit 71 de ani de la eliberarea ultimei brazde de pămînt românesc

in Lecturi la lumina ceaiului

Carei – reduta finală (3)

Concomitent cu lupta pentru eliberarea oraşului Carei, Divizia 11 infanterie, împreună cu Divizia 133, a desfăşurat acţiuni ofensive pline de succes, care au dus la eliberarea celeilalte mari aşezări de la graniţa de nord-vest a României – oraşul Satu Mare.

În dimineaţa zilei de 25 octombrie, trupele Armatei 4 au continuat înaintarea, urmărind cu impetuozitate inamicul care se retrăgea. În scurt timp, bravii ostaşi ai diviziei mele au atins graniţa cu Ungaria şi s-au angajat în lupta cu duşmanul, pe teritoriul ţării vecine. Divizia 9 infanterie a fost regrupată în eşalonul II al Corpului (la nord de Carei), care a rămas în rezerva Armatei 4 române.

Ziua de 25 octombrie, dată la care au fost eliberate ultimele brazde din pămîntul românesc cotropit de fascişti, va rămîne înscrisă cu litere de aur în Istoria poporului nostru. Cu prilejul încheierii victorioase a luptelor pentru eliberarea teritoriului naţional, comandantul Armatei 4 române, sub ordinele căruia am luptat şi noi, militarii din Divizia 9 infanterie, a dat un Ordin de Zi, în care se spunea, printre altele:

„La chemarea ţării pentru dezrobirea Ardealului, răpit prin Diktatul de la Viena, aţi răspuns cu însufleţire şi credinţă în izbînda dreptăţii poporului nostru.

Tineri şi bătrîni, voi aţi pornit spre hotarele sfinte ale Patriei şi, cu piepturile voastre, aţi făcut zăgaz neînfricat duşmanului care vroia să ajungă la Carpaţi. Apoi, împreună cu armata sovietică, aţi trecut la atac şi, după lupte grele, de zi şi de noapte, fără răgaz, aţi înfrînt dîrza apărare a Mureşului. Zdrobit de focul năpraznic al artileriei şi de necontenitele voastre asalturi, inamicul a fost izgonit din Ardealul scump. Prin ploi, prin noroaie şi drumuri desfundate, zi şi noapte aţi luptat cu un duşman dîrz şi hotărît, şi l-aţi învins… Pe aceia care au căzut la datorie îi vor pomeni urmaşii, şi numele lor va fi scris în cartea de aur a Poporului Român.

Luînd pildă de la cei care au pus Patria mai presus decît viaţa, continuăm lupta“.

Într-un alt ordin, datat ceva mai tîrziu, comandantul Armatei 4 române arăta: „În campania pentru dezrobirea Transilvaniei, Divizia 9 infanterie ia parte cu tot elanul la oprirea ofensivei inamice, începînd cu ziua de 5 septembrie 1944. În 6 septembrie trece la atac, pentru a zdrobi şi a arunca la nord de Mureş inamicul, care reuşise să creeze un cap de pod la sud de rîu.

Între 21 şi 31 septembrie, după lupte duse zi de zi şi cu mari sacrificii, creează un cap de pod în zona Dealului Sîngeorgiului, pe care-l menţine, respingînd şi producînd mari pierderi inamicului.

Începînd de la 9 octombrie, ia parte la ofensiva de dezrobire şi de aruncare a inamicului de pe teritoriul românesc, urmărindu-l cu înverşunare şi împiedicîndu-1 să mai opună rezistenţă.

În ziua de 25 octombrie, eliberează, prin lupte, oraşul Careii Mari, aruncînd ultimele elemente inamice în afara frontierei României.

Pentru faptele de arme şi pentru modul eroic în care s-a comportat pe cîmpul de luptă, citez, prin Ordin de Zi pe armată, Divizia 9 infanterie, comandată de generalul de brigadă Costin Ionaşcu, şi bravele Regimente 34 infanterie şi 18 artilerie, care s-au acoperit de glorie, luptînd pentru eliberarea Transilvaniei.

COMANDANTUL ARMATEI a lV-a

General de C.A. Gh. Avramescu”

(va urma)

General-colonel (r) COSTIN IONAŞCU

(Text reprodus din volumul ,,Mărturia documentelor”)

COMENTARII DE LA CITITORI