La hotarul dintre viaţă şi moarte (3)

in Lecturi la lumina ceaiului

Katie, fetiţa care a vorbit cu DUMNEZEU
Pediatrul Melvin Morse, un binecunoscut cercetător al experienţelor de moarte clinică ale copiilor, menţionează un caz interesant.
Katie, în vîrstă de 9 ani, s-a zbătut timp de 3 zile între viaţă şi moarte, după ce a căzut în piscină. Cînd orice speranţă părea să fie pierdută, ea s-a trezit parcă dintr-un somn profund şi, în doar 24 de ore, şi-a redobîndit toate facultăţile fizice şi psihice. Cazul ei rămîne un mister pentru medicină. Pentru a şti ce tratament să-i prescrie, Melvin Morse a dorit să afle condiţiile în care se produsese accidentul. Încă de la prima lor întîlnire, Katie l-a recunoscut imediat pe doctorul Morse, a luat-o drept martor pe mama ei şi a descris acţiunile întreprinse de medici în timpul cînd se afla în comă, fapt confirmat de acesta. Apoi, la o întrebare vagă pe care i-a adresat-o medicul, referitor la amintirile ei din perioada în care se afla în apă, ea a răspuns: „Adică atunci cînd l-am văzut pe Tatăl Ceresc?”.
Uimit, dr. Morse a rugat-o să continue. Ea nu şi-a amintit de senzaţia de înec, ci mai întîi a avut sentimentul că totul era în obscuritate şi avea o anumită senzaţie de greutate. Nu se mai putea mişca. Apoi a ajuns într-un tunel şi a întîlnit o femeie pe care nu o mai văzuse niciodată, numită Elisabeth. Înaltă, surîzătoare şi binevoitoare, cu părul auriu şi îmbrăcată în alb, ea a însoţit-o pe Katie în tunel şi a condus-o la bunicul ei decedat, precum şi la doi băieţei necunoscuţi, Andy şi Mark, care erau suflete în aşteptarea încarnării. S-au împrietenit şi s-au jucat împreună. În acea etapă a aventurii sale, lui Katie i s-a „dat voie” să-şi viziteze părinţii. Ea a raportat un număr mare de detalii precise, verificate ulterior, referitoare la preocupările părinţilor săi în timp ce se afla în spital: locul unde stătea fiecare în cameră, ce haine purtau, ce gătea mama ei…
Elisabeth a condus-o în faţa lui DUMNEZEU TATĂL şi a lui Isus. Dumnezeu i-a propus să rămînă cu el, iar Isus a întrebat-o dacă vrea să îşi revadă mama. La răspunsul ei afirmativ, s-a trezit imediat în patul de spital. Imediat după trezire şi în timpul convalescenţei, a cerut, în mod repetat, să-i vadă pe Mark şi pe Andy. Pentru ea, toată această călătorie nu fusese decît un episod amuzant al vieţii sale de copil.
Explicaţii ştiinţifice
Melvin Morse a publicat, în revista ştiinţifică americană The American Journal of Children’s diseases, din noiembrie 1986, vol. 140, împreună cu alţi patru cercetători, un articol ştiinţific despre experienţele de moarte clinică trăite de copii. Concluziile sale sînt mai prudente decît cele publicate în alte reviste, dar ipotezele sînt foarte interesante. Potrivit lui Morse, experienţele de moarte clinică ale copiilor sînt mai simple decît cele ale adulţilor, mai concrete, mai puţin mistice. Spre deosebire de adulţi, copiii se întîlnesc cu persoane apropiate care sînt în viaţă: colegi de clasă, profesori etc. Există un „nucleu“ comun al experienţei: decorporalizarea, viziunea propriului corp fizic, obscuritatea, tunelul, revenirea în corpul fizic. În general, lipsesc aspectele de transcendere a individualităţii: trecerea în revistă a propriei vieţi, modificarea percepţiei timpului, senzaţia de detaşare. Melvin Morse a verificat convingerile familiale ale acestor copii în ceea ce priveşte moartea şi religia şi nu a constatat corelaţii semnificative. De aici, el a ajuns la concluzia că există un „nucleu” invariabil al experienţei de moarte clinică care apare la copii şi un proces concomitent sau secundar care se dezvoltă la adulţi – transcenderea individualităţii limitate. El a prezentat ipoteza potrivit căreia fenomenul de moarte clinică ar fi consecinţa activării conexiunilor neuronale ale lobului temporal. Generată ca un răspuns faţă de tensiunea indusă de iminenţa morţii, acesta afirmă că experienţa-nucleu este apoi impregnată de diverse elemente personale, proprii trecutului celui care are acea experienţă, aceste elemente secundare fiind halucinatorii, însă necesare pentru a conferi sens experienţei. Aceste explicaţii pot fi considerate mult prea reducţioniste şi simpliste faţă de complexitatea şi de impactul extrem de profund al fenomenului asupra conştiinţei subiecţilor. Într-adevăr, este dificil de acceptat faptul că simple procese de natură chimică pot genera trăiri atît de nuanţate precum cele relatate de subiecţii aflaţi în moarte clinică. De pildă, americanul Goran Grip a trăit, la vîrsta de 5 ani, o astfel de experienţă, care nu are nimic patologic şi nu ţine de domeniul psihiatriei: comunicarea cu un punct de lumină care urmărea să afle tot despre el şi de care ar fi dorit să scape, experienţa iubirii copleşitoare, sentimentul de a se situa în afara spaţiului şi timpului, învăţături despre consecinţele faptelor sale etc. În urma acestei experienţe, a ajuns să ştie, dincolo de cuvinte, tot ce gîndesc şi percep ceilalţi oameni, chiar şi la modul inconştient. Didier Dumas, un psihanalist care lucrează foarte mult cu copiii, consideră că, dacă la ora actuală, copiii nu mai sînt atît de reprimaţi în privinţa sexualităţii, în schimb lucrurile nu stau la fel în ceea ce priveşte spiritualitatea lor. El afirmă că spiritualitatea copiilor, deşi este în mod firesc mult mai „vie”, este adeseori inhibată de mediul lor familial, datorită îndepărtării societăţii actuale de la valorile spirituale autentice, ceea ce face ca mulţi copii să refuze să-şi împărtăşească experienţele de moarte clinică, pentru a nu pierde afecţiunea celor apropiaţi. Specialiştii au realizat cît de important este studiul fenomenelor de moarte clinică la copii şi îi încurajează să relateze cît mai liber şi deschis cele trăite. Într-adevăr, dacă am primi încă de mici o educaţia în acest sens, am înţelege ce este moartea, faptul că nu este o anihilare, ci o translaţie a sufletului într-o altă lume. Am reuşi să înţelegem şi să trăim viaţa dintr-o perspectivă mai vastă, spirituală şi cu siguranţă că, în felul acesta, o mare parte din răul care există în lume nu ar mai exista.

Sfîrşit
YOGAESOTERIC

COMENTARII DE LA CITITORI