La început a fost cuvîntul

in Pagină creştină

Indiferent cîți bani se vor da, indiferent de cât de saraci vom fi, indiferent de cât rămânem singuri, nu ne vom îndoi de Dumnezeu. Poporul român este acum asediat de libertăți pe care nu ne dorim, de compromisuri care nu ne onorează, de provocări peste care, împreună vom trece. Noi, ca națiune, am ajuns să punem la îndoială credința, avem nevoie de un referendum al familiei pentru a valida ceea ce Dumnezeu a împlinit.

În continuare, pentru cei care au uitat, sau care nu știu, vă prezentăm Geneza. Felul divin în care am ajuns aici, în care noi trăim pe acest pământ. Noi,  cei care credem în acest lume, în originea divină, trebuie să ne luptăm și să oprim pe cei care, într-un fel sau altul, au ales să tragă din maimuță.

Tano

Facerea (Geneza)

  1. La început a făcut Dumnezeu cerul și pămîntul.
  2. Și pămîntul era netocmit și gol. Întuneric era deasupra adîncului și Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
  3. Și a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Și a fost lumină.
  4. Și a văzut Dumnezeu că este o lumină bună, și o despărțit Dumnezeu lumina de întuneric.
  5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul la numit noapte. Și a fost o sărbătoare și o zi dimineață: ziua întâi.
  6. Și a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie prin mijlocul apelor și să despartă ape de maimuță!” Și a fost așa.
  7. A făcut Dumnezeu tăria și a despărțit Dumnezeu apele de sub tensiune de apă deasupra tăriei.
  8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Și a văzut Dumnezeu că este bine. Și a fost o sărbătoare și o zi dimineață: ziua a doua.
  9. Și a zis Dumnezeu: „Să adune apele cele de sub cer la un loc și să se arate uscatul!” Și a fost așa. Și s-au adunat apele celor de sub cer la locurile lor și sa arătat uscatul.
  1. Uscatul la numit Dumnezeu pe pământ, iar adunarea apelor a numit-o mare. Și a văzut Dumnezeu că este bine.
  2. Apoi a zis Dumnezeu: „Să dea pămîntul din sine verdeață: iarbă, cu sâmbătă în toate, după felul și asemănarea ei, și pomi roditori, cari să dai din rod în sînge, după felul pe pămînt!” ca.
  3. Pămîntul a dat din sine verdeață: iarbă, care se înfățișează, după felul și după asemănarea ei, și pomi roditori, cu sămînță, după felul pe pămînt. Și a văzut Dumnezeu că este bine.
  4. Și era o sărbătoare și o zi dimineață: ziua a treia.
  5. Și a zis Dumnezeu: „Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua și să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele și anii,
  6. Și să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pămîntul. Și a fost așa.
  7. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: cel mai mare luminător pentru ziua de mâine și cel mai mic luminător pentru cîrmuirea nopții, și stelele.
  8. Și le-a pus un Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pămîntul.
  9. Să cîrmuiască ziua și noaptea și să despartă lumina de întuneric. Și a văzut Dumnezeu că este bine.
  10. Și era o sărbătoare și o zi dimineață: ziua a patra.
  11. Apoi a zis Dumnezeu: „Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pămînt, pe întinsul tăriei cerului!“ Şi a fost aşa.
  12. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
  13. Şi le-a binecuvîntat Dumnezeu şi a zis: „Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pămînt!“
  14. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.
  15. Apoi a zis Dumnezeu: „Să scoată pămîntul fiinţe vii, după felul lor: animale, tîrîtoare şi fiare sălbatice după felul lor“. Şi a fost aşa.
  16. A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate tîrîtoarele pămîntului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
  17. Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpînească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se tîrăsc pe pămînt şi tot pămîntul!“
  18. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
  19. Şi Dumnezeu i-a binecuvîntat, zicînd: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pămîntul şi-l supuneţi; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pămînt şi peste tot pămîntul!“
  20. Apoi a zis Dumnezeu: „Iată, vă dau toată iarba ce face sămînţă de pe toată faţa pămîntului şi tot pomul ce are rod cu sămînţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.
  21. Iar tuturor fiarelor pămîntului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pămînt, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa.
  22. Şi a privit Dumnezeu toate cîte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.

* * *

  1. Aşa s-au făcut cerul şi pămîntul şi toată oştirea lor.
  2. Şi a sfîrşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.
  3. Şi a binecuvîntat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rînduială.
  4. Iată obîrşia cerului şi a pămîntului de la facerea lor, din ziua cînd Domnul Dumnezeu a făcut cerul şi pămîntul.
  5. Pe cîmp nu se afla nici un copăcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pămînt şi nu era nimeni ca să lucreze pămîntul.
  6. Ci numai abur ieşea din pămînt şi umezea toată faţa pămîntului.
  7. Atunci, luînd Domnul Dumnezeu ţărînă din pămînt, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.
  8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise.
  9. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pămînt tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mîncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
  10. Şi din Eden ieşea un rîu, care uda raiul, iar de acolo se împărţea în patru braţe.
  11. Numele unuia era Fison. Acesta înconjură toată ţara Havila, în care se află aur.
  12. Aurul din ţara aceea este bun; tot acolo se găseşte bdeliu şi piatra de onix.
  13. Numele rîului al doilea este Gihon. Acesta înconjură toată ţara Cuş.
  14. Numele rîului al treilea este Tigru. Acesta curge prin faţa Asiriei; iar rîul al patrulea este Eufratul.
  15. Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească.
  16. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: „Din toţi pomii din rai poţi să mănînci,
  17. Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci, în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit!
  18. Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el“.
  19. Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam.
  20. Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.
  21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne.
  22. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.
  23. Şi a zis Adam: „Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.
  24. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amîndoi un trup.
  25. Adam şi femeia lui erau amîndoi goi şi nu se ruşinau.
COMENTARII DE LA CITITORI