La moartea „Jurnalului Naţional“

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Nici acum nu ştiu de ce a trebuit să-şi dea demisia eminentul ziarist Marius Tucă de la conducerea „Jurnalului Naţional“. Timp de mai bine de 20 de ani, el a fost bun. Deodată, n-a mai fost bun. Cine a stabilit asta? Ţin minte că, în 1993, un personaj îmbrăcat elegant şi cu un fular de mătase la gît a oferit o recepţie la Palatul Elisabeta, din Capitală, cu prilejul lansării acelui cotidian. Individul poza în investitor foarte bogat, animat de cele mai nobile intenţii. Era Dan Voiculescu. Nu se prea ştia de unde avea el atîta bănet. Mai tîrziu, s-a aflat: erau banii Securităţii, adică ai Statului Român. Cu acel prilej, l-am cunoscut şi pe un tînăr oltean, prezentat ca şef al noului cotidian: Marius Tucă. Au trecut atîţia ani din acea zi. Drumul pe care a pornit în acele momente Dan Voiculescu l-a dus pe acesta la puşcărie. Pentru vreo 10 ani. A dispărut din peisaj şi Marius Tucă. Asta, deşi ei făcuseră lucruri bune împreună. Eu nu pot uita emisiunea de la Antena 1, Marius Tucă Show. Ceea ce vedem acum pe micile ecrane reprezintă, în mare parte, o parodie, sau o caricatură a acelor spectacole. Treptat, avea să se aleagă praful şi de „Jurnalul Naţional“, care s-a făcut tot mai mic, a intrat la apă: întîi tabloid, apoi tichet de tramvai şi cine ştie cît de liliputan va deveni. De ce? Să nu mai aibă Trustul Intact bani? Eu ştiu că are, ca dovadă că ţine în viaţă atîtea posturi de televiziune şi atîtea emisiuni (unele stupide). Citeam prin presă că bretelatul din Caracal a fost silit să-şi dea demisia şi a plecat cu lacrimi în ochi. El nu mi-a spus ce s-a întîmplat. Dar ceea ce a urmat e de domeniul coşmarului: gazeta a încăput pe mîna unei ciumăfăi cu gura severă ca o butonieră, pe nume Elena Cristian. „Jurnalul Naţional“ şi-a schimbat politica editorială, atacînd oameni şi partide care nu i-au făcut nimic. Am crezut că e un accident. Dar nu, era glanda aia rea, de muiere urîtă şi afurisită. Culmea mizeriei a fost atinsă joi, 27 august, cînd în fiţuica A 4 au apărut două pagini, sub genericul „Cum au decăzut forţe politice redutabile. Cîndva eroi, astăzi doar clovni. Grandoarea şi agonia partidelor dispărute“ – porcărie scrisă de un neica-nimeni, Marius Gîrlaşiu. Prima fotografie este a mea.

Sentinţa dată PRM e aberantă: „În ultimii ani, (…) partidul funcţionează doar pe hîrtie (?!)“. Să moară mă-ta, gîrlaşiule? Şi tac-tu, nuţispaimapuţii? De unde aţi tras voi concluzia asta? Şi cum oi fi devenit eu, din erou, clovn? Pentru că n-am intrat în nici o combinaţie şi n-am furat sute de milioane de euro, ca alţii? Pe cine credeţi voi că păcăliţi? Aaa, luaţi drept realitate visele voastre de fomişti? Asta e cu totul altceva. Dacă PUR a căzut în cur şi s-a sculat cu o altă înfăţişare, sub masca PC, după care viaţa l-a măturat la canal, asta nu înseamnă că voi, două zerouri pîrlite, aveţi dreptul să băgaţi PRM în aceeaşi troacă soioasă cu partiduleţul-autostopist al bătrînului securist. Da, abia acum a murit „Jurnalul Naţional“. Degeaba semnează tot felul de notiţe „vedetele“ Antenelor (Florin Condurăţeanu, Radu Tudor, Sabina Iosub, Dan Constantin, Maria Coman) – gazeta de perete nu mai poate fi salvată. Purceaua e moartă-n coteţ. Sub bagheta femeii de serviciu Elena Cristian, „Jurnalul Naţional“ egalează în prostie „Curierul Naţional“. A se observa că fiecare e naţional, deşi seamănă cu un ţucal…

CORNELIU VADIM TUDOR

27 august 2015

COMENTARII DE LA CITITORI